Congratulations

...Partidului Socialist Democrat (într-o ordine aleatorie) pentru că s-a aliat la putere cu Partidul Democrat-Liberal. Nu e uşor să calci pe cioburile propriilor principii. Partidului Democrat-Liberal pentru că, la fel, spre binele patriei, s-a coalizat cu Partidul Social Democrat. Partidului Naţional Liberal pentru că a fost şi el într-o coaliţie şi nu mai este. Celorlalte partide şi partiduleţe, convenţii şi uniuni pentru că nu au mai bătut cum trebuie pragul electoral şi au doborât ştacheta, ca o Isinbaeva cu febră.
Jocurile mioritice de lumini şi umbre s-au golit încet-încet de waţi şi au plonjat în de-a baba oarba. Chiar şi legat la ochi, merită – susţin atâţia – să te împiedici prin Schengen. Zilele trecute, când şi-a făcut bilanţul mandatului prezidenţial, Traian Băsescu a rostit un condiţional frapant. Dacă vom primi şi a doua tranşă de bani din afară, salariile şi pensiile vor fi achitate la timp. Minunea faptului banal! Dacă nu, potrivit clişeului, „vom avea o problemă“, mobilizându-i exemplar pe profesorii de matematică. Şi tocmai când trebuia să ne lămurească, beculeţul din frunte a pâlpâit şi s-a stins. Între timp, Vestul Sălbatic de eră nouă se plantează de zor la gurile istorice ale Dunării.
Cei al căror nume figurează pe statele de plată sau pe cupoanele de pensie vor pune lupa pe tot ce mişcă în materie de creditare externă cu adresabilitate bugetară. Nici în sectorul privat nu-i pace sub măslini. De la Fabrica de Avioane din Craiova îşi vor lua tălpăşiţa încă 300 de viitori şomeri. „Orice şomer nou înseamnă prelungirea crizei cu încă o zi“, spune Joseph Stiglitz, laureat Nobel pentru economie. Fondul Monetar Internaţional, care s-a mai „uşurat“ de vreo 30 de tone de aur, nu ne creditează pentru protecţia socială. Dacă Banca Mondială sau Uniunea Europeană, grevate şi ele de criză, închid robinetul cu lichidităţi, vom avea o problemă, domnule profesor minţit cu salarizarea. Să reţinem în treacăt că datoria externă a României se cifrează la 77 miliarde euro. Păstraţi-vă cumpătul. Foamea neaoşă de bani nu se astâmpără cu atât.
Experţii în economie mondială spun că România va ieşi din criză abia în ultimul trimestru din 2010. E o situaţie gravă în care, dacă se va tot trage barca pe uscat, va conta fiecare zi. În acest multiplu de zile, se va opera în limbaj social numai de la fundul sacului. Salvarea vine de la faptul că pe 22 noiembrie vom avea alegeri prezidenţiale. E ridicol să-ţi depui candidatura de jucător sau nejucător pentru funcţia supremă în stat când însuşi statul e paraplegic.
Reversul medaliei? Numărul faptelor antisociale va creşte ameţitor, fără ca autorităţile abilitate, şi ele cu abilitatea cârpită, să poată interveni ferm. Sună ca în Nostradamus, dar asta e: starea de sănătate a populaţiei se va deprecia rapid. Şi aşa trăim într-o ţară bolnavă în care metodele preventive lipsesc aproape cu desăvârşire. Dincolo de cele 5 milioane de pensionari, restul asistaţilor social reprezintă încă pe atâta. Aici a dus băltirea reformelor, timpul pierdut cu tăiatul frunzei la câini. În ultimă instanţă, cu implementarea în dorul lelii a măsurilor anticriză.
Problema la care se referea preşedintele, vizavi de resurse şi impact social, este, în fond, mult mai complexă. Nu e de mirare că, învăţând deja drumul, alţi conaţionali, fără să dea nici măcar bună ziua, o vor şterge englezeşte: congratulations!