Onoarea, carevasăzică!

0

Nu ţi se ia, ţi se dă. Nu se refuză, fiind un titlu onorific, doar dacă te numeşti Andrei Marga. Dacă te numeşti ”doar” Tibi Uşeriu, îl accepţi, însă declari cuviincios că nu te prezinţi la solemnitate, ca şi în cazul unui cunoscut laureat Nobel. Nadia Comăneci a acceptat să vină din Statele Unite şi să meargă la Buşteni ca să-şi ridice titlul de cetăţean de onoare, care sigur i-a lipsit atunci când, la Montreal, tabela electronică s-a proţăpit în cifra 1 în loc să indice nota 10. Slatina şi Caracalul, municipii cu ştaif, nu s-au trezit la timp şi uite că le-a luat-o înainte micuţa staţiune de sub Caraiman. Gabriela Firea, după ce public a nimerit-o prost cu Simona Halep, ţine să se revanşeze cu actriţa Maia Morgenstern şi canoistul Ivan Patzaichin, fără, desigur, a mai călca pe Naţional Arena. Cea care semnează ştirea de presă nu avea nici umbră de îndoială, ”decizia va fi luată în şedinţa Consiliului General al Municipiului Bucureşti din data de 23 august”. Ni se reaminteşte, motivaţional, că Maia Morgenstern s-a făcut remarcată prin rolurile încredinţate în filmele ”Cel mai iubit dintre pământeni”, ”Balanţa” şi ”Patimile lui Hristos”. Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu Medeea, Sarah şi Doamna Mansfeld, doar n-or fi fost retrogradate de Firea şi de Consiliu. Oricum, e uşor să ne imaginăm eventualele discuţii dintre membrii CGMB privitor la arta regizorală etalată de Şerban Marinescu, Lucian Pintilie şi Mel Gibson, până să se ajungă punctual la meritele indiscutabile ale viitoarei cetăţene de onoare Maia Morgenstern. Ivan Patzaichin, canoist de legendă, cu statuie ridicată de clubul Dinamo şi distins cu Ordinul Olimpic de Argint, îşi va completa şi el puzzle-ul de celebritate cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului Bucureşti: de patru ori premiat cu aur şi de trei ori cu argint la Jocurile Olimpice de vară. Onorific sau simbolic, titlul atrage ca un magnet sau, metaforic spus, pâlpâie şi după moarte. Un primar din Dâmboviţa s-a autopropus pe lista celor mai destoinici fii ai localităţii, ca şi cum s-ar fi acoperit de o glorie invizibilă, dar glorie. La Galaţi, moartea în sine nu a avut nicio putere în faţa eternităţii segmentului de viaţă şi astfel se face că poetei Nina Cassian ”i s-a înmânat” post-mortem cuvenitul titlu de cetăţean de onoare. Nu e o noutate. Traian Demetrescu ”a trebuit să moară” în 1896, pentru ca oficialităţile Craiovei să-l bage în seamă abia în 2006. Pe Mihai Viteazul,”de sărea pe şapte cai/ şi striga Craiova vai!”, nici atât. La greci, Socrate o fi trăind să fie, dacă nu murind să fie, cetăţean de onoare al Atenei? Immanuel Kant, cetăţean de onoare al încercatului Konigsberg? Hotărât lucru, şi Viteazul, şi Socrate, şi Kant ar avea călătoriile gratuite pe liniile de transport locale.