Sărbătoarea poeziei

Cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Mondial de Poezie „Mihai Eminescu“ se va desfăşura în perioada 16-21 septembrie 2018, din convingerea generală că scriitorul e vrednic de faimă, iar poezia are capacitatea de a provoca un extaz comun şi emoţii ce desăvârşesc Fiinţa.

0
197

De ce poezie, când lumea şi mai nou şi natura şi-au ieşit din matca lor firească, iar visarea şi iubirea şi-au pierdut consistenţa, dacă nu şi anotimpul bucuriei şi al împlinirii? O civilizaţie începe să dispară când omul nu mai poate să-l întâlnească pe celălalt. Avem nevoie de poeţi pentru că ei ne îndeamnă să vedem realitatea şi ne oferă, prin cuvintele şi trăirile lor, raţiunea de a spera, de a desluşi taine şi a înţelege rostul vieţii şi al frumuseţii. Fiind forma privată a utopiilor noastre, poezia continuă să existe ca şi un limbaj universal, aidoma muzicii, picturii, dansului etc., mijlocind legătura între oameni, ea se constituie ca ultimul refugiu al omului liber. Parafrazându-l pe Cioran, poetul poate să fie asemuit cu un plugar în Sahara, când gândurile şi cuvintele lui prefac nisipul în oaze şi în răcoare, cu un azur decolorat de tăcere şi doruri.
Poeţi din 40 de ţări îşi vor da întâlnire la Craiova, dintotdeauna o metropolă a culturii, cu profunde veleităţi ale spiritului şi fiorului estetic, în anul ce consfinţeşte un veac de la Marea Unire, temeiul unei noi conştiinţe naţionale şi al unui neam al cărui mers s-a auzit de-atâtea ori în lume.
Poeţi importanţi, mari creatori din Argentina, Columbia, Maroc, Lituania, Algeria, India, China, Portugalia, Franţa, Chile, Serbia, Bulgaria, Italia, Turcia, Belgia, Kosovo, Moldova, Ungaria, Macedonia, Slovacia etc. vin la Craiova, pentru că tot mai mult credem că e nevoie de noi provocări, de altfel de ambiţii, dar şi de un exces de perspectivă literară pentru a reuşi împreună. Căci, trebuie să trăim în cultură, pentru a fi victorioşi unii lângă alţii.
Marea Patrie, cea a Poeziei, ne adună pe noi toţi, poeţi şi cititori, la o altfel de sărbătoare, deoarece, din păcate, societatea de astăzi a obosit de atâta civilizaţie tehnologică, conştiinţa asfinţeşte, doctrinele nu mai au vlagă, ne-a dispărut surâsul şi am devenit tot mai trişti şi indiferenţi. În aceste circumstanţe, se simte o nevoie tot mai acută de ranforsare a acestei familii a poeziei fără frontiere, de a preamări moştenirea spirituală, dar şi capacitatea de a merge la întâlnirea cu celelalte popoare ale lumii.
Budha credea că trăim în frică şi de aceea nu trăim, adică suntem fiinţe fără existenţă. Iată că a venit vremea să trăim în iubire şi frumos, în concordie, să-i ascultăm şi să-i înţelegem şi pe alţii.
Acest lucru e posibil doar prin poezie.

Ion Deaconescu