Deputatul Neaţă: „Cei care nu îşi achită amenzile contravenţionale riscă închisoarea”

Potrivit unor statistici, gradul de încasare a amenzilor contravenţionale în România este de circa 40%. Din această cauză, bugetele locale sunt lezate de sume mari de bani, iar cei cei care nu îşi achitau amenzie nu erau nicicum constrânşi de lege. Deputatul PSD de Vâlcea, Eugen Neaţă, ministrul de interne, Carmen Dan, şi alţi câţiva parlamentari au adus un amendament Legii nr. 286/2009 privind Codul penal care vizează măsuri în atare cazuri.

0
508

În prezent, sancţiunile contravenţionale neachitate pot fi transformate de instanţă, printr-o hotărâre judecătorească, în muncă în folosul comunităţii. Potrivit amendamentului propus, dacă persoanele în cauză refuză și să presteze munca în folosul comunităţii, încălcând astfel hotărârea judecătorească, riscă închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Refuză să plătească amenzile şi refuză munca în folosul comunităţii

„În prezent, bugetul de stat, cât şi bugetele locale au doar scriptic o grămadă de bani din amenzi, bani care nu se ştie dacă vor putea fi recuperaţi vreodată, pentru că persoanele vizate refuză plata acestora, iar în situaţia înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, refuză munca, considerând că este umilitor să faci curat pe stradă, să deszăpezeşti drumurile, să aduni gunoaiele din parcuri.
Dar pentru cetăţenii corecţi, cei care îşi plătesc taxele şi impozitele, nu este umilitor când sunt sfidaţi de cei care cred că lor nu li se aplică legea?
Potivit art. 5 alin.(2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii reprezintă o sancţiune contravenţională principală. Totodată, conform dispoziţiilor art. 9 alin.(3) şi art. 391 din acelaşi act normativ, atunci când contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda şi nu există posibilitatea executării silite, se poate proceda la înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii.
Esenţa unei sancţiuni este tocmai posibilitatea executării silite a acesteia, în cazul în care cel sancţionat refuză conformarea de bună voie. Analizând însă prevederile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, se poate constata că „sancţiunea neexecutării cu rea-voinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii este transformarea acesteia în amendă. Însă, dupa cum am arătat, neexecutarea amenzii poate conduce la înlocuirea acesteia cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii”, se arată în expunerea de motive.

Vechea lege încuraja prescripţia faptei

„Corelând cele două mecanisme, putem exprima sintetic activitatea de executare silită, astfel: amenda se transformă în prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, care se transformă în amendă, şi tot aşa, până intervine prescripţia. Aşadar, în actualul context legislativ, executarea efectivă a unei activităţi în folosul comunităţii nu se realizează decât atunci când contravenientul este de bună-credinţă. Reaua voinţă nu este sancţionată în mod real în niciun fel, motiv pentru care executarea unei hotărâri judecătoreşti este lăsată exclusiv la latitudinea contravenientului, rezultând o lipsă de eficienţă a sancţiunii aplicate pentru comiterea unei fapte antisociale. Implicit prin neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti, este suprimat însuşi elementul esenţial pentru înfăptuirea justiţiei. De remarcat este că în mecanismul actual contravenientul ajunge să nu execute o hotărâre judecătorească, deşi aceasta este pronunţată în cadrul unui proces echitabil în care sunt garantate toate drepturile persoanei.
În consecinţă, un mecanism legal care nu dă eficienţă obligativităţii executării legilor şi hotărârilor judecătoreşti prezintă vicii de constituţionalitate; potrivit art. 124 alin. (1) din Constituţia României, republicată, justiţia se înfăptuieşte în numele legii. În concluzie, având în vedere mecanismul procedural ce a stat la baza adoptării sale, o hotărâre a instanţei de judecată prin care a fost aplicată o sancţiune contravenţională, cum este cea a prestării unei activităţi în folosul comunităţii, trebuie să beneficieze de întreg sprijinul legislaţiei naţionale pentru a fi pusă în executare în mod efectiv.
În situaţia în care nu se identifică o soluţie în sensul impunerii legii împotriva voinţei contravenientului, atunci prestarea unei activităţi în folosul comunităţii îşi pierde natura de sancţiune, ea putând deveni, în plan contravenţional, cel mult un mecanism alternativ de plată a amenzii de către persoana care, deşi nu beneficiază de resursele pecuniare, doreşte de bună-voie să îşi plătească datoria faţă de societatea ale cărei drepturi le-a lezat prin comiterea faptei”, mai arată documentul.

Neaţă: „O măsură de constrângere şi reeducare care va determina achitarea sancţiunilor”
„Pentru restabilirea ordinii, propunem completarea art. 287 din Legea nr.286/2009 privind Codul penal cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât aceasta să cuprindă o măsură de constrângere şi reeducare, care să conducă la achitarea sancţiunilor iniţiale, la îndreptarea contravenienţilor şi la prevenirea săvârşirii contravenţiilor. În acest scop, propunem completarea art. 287 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu un nou alineat, alin.(11) cu următorul cuprins:
(11) Nerespectarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a aplicat sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii săvârşită prin neprezentarea la primar pentru luarea în evidenţă şi executarea sancţiunii, sustragerea de la executarea sancţiunii după începerea activităţii sau neîndeplinirea îndatoririlor ce revin la locul de muncă se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani”, a precizat deputatul Eugen Neaţă.