Avem o ţară, ce facem cu ea?…

0
381

Duminica trecută, când capitala ţării se afla sub asediul unui meci de fotbal, Piaţa Constituţiei a fost ocupată de sute de protestatari veniţi din judeţele administrate de UDMR şi nu numai, în apărarea Limbii Române. Dintr-odată, faci ochii mari. Ţara este distrusă în parte de stihiile naturii, circulaţia pe căile ferate e o aventură, ca şi circulaţia rutieră, iar celor din Covasna, din Carei şi Satu Mare, le arde cu flacără de Limba Română. Uite că le arde! Întâi de toate, pentru că limba oficială pierde teren şi, mai mult, este batjocorită până acolo că se predă şi minimal, şi în… limba maghiară. Istoria României este de fapt istoria Ungariei, suprapusă, dominatoare, atipică. Mai mult, pe lângă limba oficială, sunt călcate în picioare drepturile civile, prin restrângere de catedre. Ce să mai vorbim de constituţionalitate şi legalitate, de suveranitate, de însemnele naţionale în pericol de a se şterge? Încă din 2009, ofensa adusă însemnelor naţionale a fost dezincriminată, aşa că ne-am făcut-o cu mâna noastră şi cu mintea noastră de parlamentari în cârdăşie. Din 2015 există un proiect de lege reparatoriu, blocat însă de Camera Deputaţilor, ca nu cumva cei din arcul puterii să piardă voturile „confraţilor” UDMR-işti, tacticieni desăvârşiţi în destructurarea statală. „România a intrat în urmă cu o sută de ani în epoca modernă, România modernă nu ştie de o sută de ani ce să facă cu cei peste un milion de maghiară care trăiesc aici”, a cuvântat premierul Viktor Orban la Universitatea de vară de la Băile Tuşnad. Şi a mai zis ceva: „Centenarul Marii Uniri nu este pentru maghiari un moment de sărbătoare”, iredentism în toată regula, ceea ce i-a inflamat pe români. Nu pe toţi românii. Ori de câte ori parlamentarii UDMR şi-au permis să apară cu brasardă neagră în şedinţă festivă dedicată zilei de 1Decembrie, n-a crâcnit nimeni. Prefectul judeţului Covasna a făcut nenumărate apeluri la instituţiile abilitate pentru curmarea abuzurilor şi aplicarea legii în teritoriu. Care instituţii? Care lege? Cea oarbă, poate, la arborarea drapelului negru pe Primăria Sfântu-Gheorghe, culmea!, de Ziua Drapelului Naţional?! Şi de ce să ne inflamăm când, în Catalonia, conaţionali de-ai noştri maculează tricolorul cu devieri grave de limbaj? Cei ce de aproape 30 de ani au dirijat destinele ţării n-au ştiut cum să procedeze cu milionul de maghiari luaţi în grijă de premierul Viktor Orban, aşa cum n-au ştiut cum să procedeze cu alte milioane de semnatari ai diagnosticului politico-social „direcţie greşită”. A revenit în actualitate, tardiv, cum ne stă-n fire, delictul grav al trădării de ţară. Moştenirea Gojdu, de pildă, nu ne mai spune nimic. Atunci să fi văzut, baci Ludovic, trădare de ţară în toată splendoarea ei.