Nefertiti a părăsit Egiptul

0

Frumoasa dimineaţă a zilei de 9 iulie a adus-o la microfon pe purtătoarea de cuvânt a Cotroceniului. Lume! Lume! În cel de-al 7-lea lustru (cum ar spune G. Călinescu) plecând din Cireşar şi ajungând în Cuptor, Măria Sa Iohannis a binevoit să se aplece pe instrumentul de făcut bastonaşe spre a o expulza din Egipt pe stâlpnica regină Nefertiti. Cu altă pălărie decât pe Cibin, Măria Sa lasă în urmă câteva concepte solide de uz intern, printre care “ghinion” şi “de îndată” cu sens de “mai târziu” sau “niciodată”. Nu mai puţin de 33 de zile a durat până la revocare zbuciumul prezidenţial stârnit de ograda împănată cu lachei PSD, prin asta servili, corupţi etc., de-şi zice Curtea Constituţională a României. Asta şi-au frânt în beţe din Piaţa Victoriei până la Bruxelles şi Veneţia, ba chiar până sub ferestrele Casei Albe, căluşarii de serviciu ai Opoziţiei, fripţi de sete că nu se adapă din sângele de iepuroi al lui Daddy. Jos cu dictatura majorităţii, Parlamentul e strada şi Guvernul e fleanca. Prima la mână: nu mă interesează nici cât negrul de sub unghie cum îşi aşterne mahărul PSD, cum calcă şeful cu platfus ALDE. Următorul descălecat al lui Werner (al treilea blestem postdecembrist), care poate fi al oricui câtă vreme ţara e ghidonată din buricul Europei, nici atât. Câtă vreme, trăgând apa, îi încalţi pe francezi şi, făcând plinul, îi îmbraci pe austrieci sau pe ruşi. Un sibian călărind o bicicletă pe arterele Capitalei este o iluzie optică şi nimic mai mult. M-am săturat de cei de la Putere înjurându-i la ore de vârf pe cei din Opoziţie şi invers, pentru a complota pe din dos la distrugerea statului român, mai varicos decât statul în picioare. Vreau, aşa cum scrie în Constituţie, ca nimeni să nu fie mai presus de lege. Şi sunt mulţi. Dar nici mai prejos de lege. Şi sunt destui. Cu dosare ticluite prin “decapări”, “paradeală” şi turnătorii ordinare, asezonate cu coji de portocală otrăvită. Interesaţi-vă de milioanele plătite la CEDO pe seama incompetenţei şi abuzurilor cu nemiluita care au zguduit până şi falnica piramidă a lui Tutankhamon. Alungarea lui Nefertiti (“Noi suntem Egiptul!”) nu e o bucurie pentru nimeni, ci o dramă pentru toţi. Mii de cauze pierdute ar putea fi repuse pe tapet, dar cine dă înapoi anii de puşcărie, cine mai poate aduce la loc familiile destrămate?! Mai există umanism? De săptămâni întregi, puhoaiele au distrus ogoare, sate, străzi. Război meteo după toate regulile. I-a durut în şpiţ pe cârmuitori, unii şi-au luat concediu şi au tulit-o. România asta, se vede treaba, nu e şi a lor. Iar boborul, rupt în două, cu doctorate în vorbe de clacă, îşi scoate ochii pe coduri penale despre care cei în drept, dacă-i întrebi, împletesc şi ei ca baba chioară unu pe faţă, doi pe dos.