Iubirea alb-albastră a lui Ştefan Tunsoiu

Într-o lume în care asistăm neputincioşi la marginalizarea obiectelor culturale numite cărţi, o apariţie editorială - şi încă cu temă sportivă! - nu face decât să ne surprindă şi să ne încânte. „O iubire alb-albastră” îl are ca autor pe veteranul ziarist craiovean Ştefan Tunsoiu şi a apărut la Editura Autograf MJM. Cartea conţine o primă parte din articolele publicate de autor în presa craioveană din perioada 1974-1985, în speranţa completării unei posibile istorii a fotbalului din Bănie.

0
245

Structurată în trei mari părţi, articolele vremii fac o radiografie completă a fotbalului craiovean şi tot ce implica mişcarea sportivă din acea perioadă.
„Conducătorii de oşti” care au pus umărul la înfăptuirea „CRAIOVEI MAXIMA” este segmentul care cuprinde, prin interviuri, portretele aparatului tehnic de conducere a echipei craiovene. Reţinem că antrenorul Constantin Cernăianu considera, în anul când sportivii craioveni câştigau pentru prima dată Cupa României, că „Craiova poate să dea mai mult fotbalului românesc”. Mai amintim că antrenorul Constantin Teaşcă era un „Titi durul”, operând după dictonul „Cine iubeşte cu adevărat pedepseşte aspru”, secundul Constantin Oţet a dat din casă programul de pregătire al fotbaliştilor pentru turneul brazilian din 1975, iar antrenorul Ilie Oană miza foarte mult pe segmentul de suporteri craioveni. Îl mai întâlnim pe legendarul „tunar” Ion Oblemenco care îşi exprimă regretele la sfârşit de carieră, apoi autorul deschide un nou capitol – Cavaleri ai gazonului verde, în care defilează prin faţa cititorului cu mini-interviuri realizate cu membrii „Craiovei Maxima”: Strâmbeanu, Marcu, Balaci, Beldeanu, Crişan, Donose, Lung, Negrilă, Nedelcu, Purcaru, Purima, Ştefănescu, Ungureanu, Dunăreanu.
Din volum nu lipsesc nici juniorii, aflaţi atunci în echipa de tineret-speranţe, antrenaţi de Constantin Deliu, dar şi de legendarul Nicolae Opriş sau Gheorghe Scăeşteanu. În fine, din capitolul DINTRE SUTE DE SPERANŢE. Amprente ale educaţiei – pe teren şi în comportamentul suporterilor nu puteau lipsi accentele critice pe care presa vremii le amenda, ca şi astăzi, în derapajele spectatorilor.
Mai reţinem că multe din articolele cuprinse în carte au apărut în revista „Ramuri”, fapt ce poate părea astăzi ciudat pentru o revistă de cultură calată în principal pe literatură şi artă.
„O iubire alb-albastră” este cea de-a treia performanţă editorială în biografia lui Ştefan Tunsoiu, după un volum liric şi unul de reportaje, toate reunind crâmpeie din activitatea sa publicistică de-a lungul vremii.