Urbea noastra a devenit, într-un timp relativ scurt (ultimii 5-6 ani), un reper naţional şi internaţional în sporturile de echipă, iar acest lucru, ca orice succes rapid, a luat pe nepregatite o parte însemnată a celor ce sunt vremelnic în poziţiile de unde ar trebui să conducă şi să vegheze la bunul mers şi la dezvoltarea acestui segment. Din păcate, cu toată responsabilitatea afirm, ne aflăm, noi, contribuabilii acestui oraş, în postura de a privi la nişte gradinari analfabeţi din punct de vedere botanic şi managerial, care nu realizează că florile, sădite cu ani în urmă de un confrate vizionar, le-au crescut într-atât de mari şi frumoase, încât ghivecele în care sunt plantate sunt total improprii prin dimensiunile lor reduse.
Mă intrigă lipsa de viziune, de interes, de predictibilitate, de implicare şi mai ales de transparenţă a unor personaje angrenate în conducerea Sport Club Municipal Craiova, entitate juridică finanţată de la bugetul local, în a crea un climat de normalitate atât de necesar, în a dezvolta o activitate atât de iubită în oraş, sporturile de echipă: handbal, baschet, volei.
Au trecut mai bine de două luni de când aceste perosnaje efemere au primit din partea unui redactor al publicaţiei noastre o solicitare de informaţii în baza Legii liberului acces la informaţii de interes public şi, deocamdată, nu am primit niciun răspuns. Solicitarea noastră era una legitimă, aşa cum am mai menţionat într-un articol precedent, însă cu o insolenţă demnă de o cauză mai nobilă, slujbaşii clubului, de la director până la fostul ziarist şi actuală eminenţă cenuşie a fenomenului sportiv din bătătura primăriei, nimeni nu s-a obosit să redacteze două vorbe, chiar dacă în discuţie erau sute de mii de euro, dacă nu milioane, din fonduri publice. Să nu răspunzi la o adresă legitimă şi legală denotă o îngâmfare, un ascunziş sau o lacună, o negare sau o fereală idioată ce ar fi trebuit, de îndată, sancţionată de mai- marii Primăriei Craiova. Numai că nici aici, ca şi la club, nimeni nu pare a avea vreun interes să limpezească apele, semn că persoane importante din Executiv sunt sau au fost părtaşe la toate eventualele nereguli financiare pe care sursele noastre ni le-au dezvăluit şi pe care, profesionist, ne străduim să le verificăm.
Secţia de baschet a clubului a fost principala noastră preocupare, având în vedere căderea liberă în care se află în ultimii trei ani. Baschetul a atras tribune pline odată cu ianugurarea noii Polivalente, dar încet şi sigur moare. Cauzele acestei boli am vrut să le aflăm, însă mai-marii clubului, împreună cu şefii lor din fruntea Primăriei Craiova, le vor ascunse de ochii contribuabilului. Din punctul nostru de vedere, s-au întâmplat o serie de lucruri care au concurat la a stinge această flacără pas cu pas, iar semnalele de alarmă au abundat în ultimii doi ani. Bâlbele manageriale de multe ori ridicole şi lipsa comunicării concrete şi complete a situaţiei reale interne, promovarea insuficientă din ultimii doi ani, valoarea incertă a anumitor sportivi sau antrenori aduşi pe post de vedete incontestabile, sunt doar câteva dintre cauzele care au determinat seria interminabilă de eşecuri pe plan sportiv. Deciziile clubului au fost de domeniul arbitrariului, necombătute de nicio voce critică din interiorul şi din afara fenomenului, iar plaga neputinţei a fost, poate, intenţionat lăsată să se întindă. Există voci, şi nu puţine, care afirmă ca s-a dorit şi se încearcă şi în prezent îngroparea în anonimat a secţiei de baschet a clubului, prin tăierea finanţării şi perpetuarea unei ambiguităţi la nivelul deciziei, în timp ce celorlalte secţii, voleiul şi baschetul, li se oferă oportunităţi financiare menite a intra în lupta pentru trofee la nivel naţional şi internaţional. Dacă lucrurile stau aşa, aşteptăm ca cineva să îşi asume la vedere această decizie. Dar despre asta, vom discuta pe larg într-un număr viitor!