Mondialul rusesc în roşu şi negru

0
370

Vară buimacă, în timp ce restul Europei era distrus de puhoaie, la Moscova, capitala lui Telstar, termometrele indicau 30 de grade. Mexicul şi Coreea de Sud au încins până la roşu maşinăria de football nemţească, trimiţând-o la rece pe Rin. Dacă există un blestem al câştigătoarelor de Cupe, uite că şi-l ispăşeşte şi Germania, demnă urmaşă a Franţei (2002), Italiei (2010), Spaniei (2014). Capabil să respire prin toţi porii, nu doar prin partea de corp europeană şi latino-americană, fotbalul globalist poate emite pretenţia că acesta e un semn de sănătate. Iran – Portugalia 1-1, Columbia –Japonia 1-2, Maroc – Iran 0-1, Danemarca – Australia 1-1, Spania –Maroc 2-2, Japonia – Senegal 2-2, Coreea de Sud – Germania 2-0 sunt rezultate care dau dreptul oricărei reprezentative în papuci să aspire la încălţămintea Deichmann. De povestit urmaşilor Franţa – Argentina 4-3 şi Uruguay – Portugalia 2-1. “Les Bleus”, cu o clasă peste “Pume”. Ce înseamnă spirit de echipă şi de sacrificiu ne-a arătat trupa de Oscar a lui Tabarez. Cavani, celest. 30 iunie, ziua neagră pentru Messi şi Ronaldo, care părăsesc mondialul. S-a jucat în ambele partide, ridicate la rang de bătălii, pe a fi şi a nu fi. Noi? Până să ne duelăm cu Serbia, în Liga Naţiunilor, ar fi cazul, într-un gest al lepădării de păcate, ca “tricolorii” cei găuriţi în talpă de Lewandowski, şi încă la scor de tenis, să-şi toarne o căldare de cenuşă în cap şi să nu se clătească trei zile. Umiliţi şi în preliminarii, umiliţi indirect şi în Rusia, o mai fi speranţă de sărit la gât? Cosmin Contra e “pro”: “Ne putem bate cu orice echipă dacă vom pregăti bine meciurile”. Asta îl obligă enorm. Înseamnă că avem fotbalişti de clasă ocoliţi aiurea de marile cluburi, dar care evoluează într-un campionat letargic. Noroc orb cu miuţele din cantonament, unde valoarea muşchilor se umflă subit ca laptele pe foc. Bună remarca potrivit căreia Brazilia lui Neimar s-a europenizat ca stil. Au dispărut gleznele fine, le-a luat locul pocnetul de tibii. Nu eşti animal de coridă, te bagă Mitrovic sub el. E de aşteptat ca arbitrii români să nu mai sufle-n iaurt la orice fleac pentru că “a fost acolo un contact”. Ai noştri cavaleri ar fi arătat cartonaşul galben cât toţi confraţii de la mondial laolaltă. Aşa stând lucrurile cu naţionala, cum vom sta cu echipele de club, pentru că e zgândăr de cupe europene? Cum apucă un jucător mai răsărit să prindă rădăcini în liga întâi, cum îl copleşeşte dorul de afară. Văzut, stendhalian, în roşu şi negru, Mondialul rusesc a mai dezvăluit o latură: seceta de vedete. Pe vremuri, oricine îţi putea înşira pe de rost un anumit 11: Brazilia în ediţie suedeză, România în ediţie SUA. Astăzi, vedetele lumii pot fi numărate pe degetele unei singure mâini.