La Innsbruck era să cădem cu tiroleza

0
208

Acuma, că ne-a trecut glonţul pe la ureche, mare greşeală ar fi s-o dăm pe chiuituri. Nu, au fost chinuituri. La Innsbruck, în Tirol, naţionala pregătită de Ambros Martin s-a trezit marcată strâns de Austria lui Herbert Muller, iar ultimele minute au fost de cumpănă. Fetele noastre au câştigat cu 28-25, scor ţintuit pe ultimele respirări de cronometru. Neagu şutase o dată în bară, a doua oară mult peste transversală, iar a treia oară a ratat şapte metri. În minutul 57, Austria egalase la 24 şi povestea s-a reluat de la capăt. Imprudentă, Geiger o izbeşte cu mingea în faţă pe apărătoarea buturilor şi vede roşu. Cea care va reinstala încrederea în rândul tricolorelor este Eliza Buceschi, ea ducând la 8 numărul aruncărilor transformate, urmată de Neagu, cu 7. Gazdele n-au fost hărăzite să reuşească şi împotriva tracului, sperând totuşi într-o minune care s-o califice la CE francez de la iarnă. Minune şi nu prea, dacă avem în vedere că, toamna trecută, învinseseră Rusia, campioana olimpică en-titre, cu 27-25. Acest 28-25 ţintuit pe muchie de naţionala României poate lăsa impresia că partida a fost una lejeră, numai că Ambros Martin a intuit ce-l aşteaptă. ”Am ştiut că nu vom avea un meci uşor în Austria. Am avut o mulţime de probleme, nu ne-am găsit ritmul nostru”. Bineînţeles, ”cel mai important este că am câştigat în cele din urmă”, eterna placă a celor scăpaţi de la naufragiu. Handbal fără probleme, ca sport de contact, nu credem să existe. Cum nu există lipsă de presiune în oricare din arenele mondiale, europene sau olimpice, care stau să explodeze. România, singura prezenţă neîntreruptă la vârf, nu o poate duce, doar ea, într-un pacifism decerebrat. Agonia şi extazul în asta constă. Colacul de salvare se mai şi înţeapă, ca în meciul de tristă amintire cu Cehia, de la Mondialul german, când, în ultima secundă, ştiţi ce s-a întâmplat. Nici după trei zile de la uriaşa surpriză înregistrată în sala sporturilor din Leipzig, cehoaicelor nu le venea să creadă ce noroc a dat peste ele. ”Au avut o singură ocazie să revină pe tabelă”, s-a lamentat spaniolul, iar România s-a scufundat. Handbalul a bifat în acest an performanţa remarcabilă a SCM Craiova, câştigătoarea Cupei EHF, în timp ce campioana CSM Bucureşti, locul 3 în Final Four, mai degrabă a bătut pasul pe loc. Dacă naţionala se va mulţumi cu poziţionări din două cifre la Mondiale sau Europene, inaptă să-şi impună ritmul şi personalitatea, fiindcă sunt probleme, pe care şi le mai face şi singură, să nu ne mirăm că Frey, de la Thuringer, şi Scheffknecht, de la Gopingen, dar parcă numai ele?, ne pot îngropa. ”Tricolorele”, ca entitate, se caută, se şi găsesc, dar stilul e unul subţire întreţesut, ca al unei Fetei Morgane deasupra nisipurilor.