Cei ”privelegiaţi” după Dăncilă

0
494

Nu cred în spusele lui CTP cum că Viorica Dăncilă, care pronunţă ”privelegiat”, ”imunoglobină” etc., gândeşte aşa: ”Uite că pot să calc în picioare limba română şi nu mi se întâmplă nimic”. Întâia blondisimă de la Palatul Victoria stâlceşte limba română dintr-un reflex mult mai puţin trufaş, nu stăpâneşte lexicul. ”Pe de altă parte, mai gândiţi-vă la ceva – întreabă CTP : cât din populaţia acestei ţări înţelege şi se indignează la greşelile de limba română ale doamnei Dăncilă? Cât?” Răspuns: atât cât a înţeles şi s-a indignat şi pe vremea când marinarul piroman ne povestea despre navele care ”se scufundaseu”, prea puţin însă faţă de modul inconştient în care ne batem joc de un bun de preţ dat nouă de la naştere. În volumul ”Convorbiri cu Mihai I al României”, de Mircea Ciobanu, fostul suveran se destăinuie: ”Mă supără mult să aud vorbindu-se româneşte amestecat. Chiar şi în jurnalele româneşti dau mereu peste un anumit fel de a vorbi, greu de înţeles, oamenii au început să întrebuinţeze nişte cuvinte ciudate, nişte neologisme nu pot să le numesc”. Importul de neologisme nu e posibil fără cunoaşterea cât de cât a unei limbi sau a mai multor limbi străine. Mai grav este că însăşi limba română devine o limbă ”străină”, confuză şi ridicolă, în gura contemporanilor. ”Fugiţi, când vor veni ăştia la putere va fi şi mai şi…” circulă pe internet şi nu poţi decât să râzi şi să plângi la gândul că ”ăştia” o vor înlocui pe Viorica Dăncilă, aşa cum Viorica Dăncilă a înlocuit-o, peste ani, pe Suzana Gâdea sau pe Aneta Spornic, simpli miniştri ai culturii şi ai învăţământului, nimic mai mult. Cu ce fapte de vitejie în ale ştiinţei de carte se înnobilează generaţia post-Dăncilă, dintre cele în stare să ne pună pe fugă, aşadar: ”Creierul este un organ oarecum indispensabil capului”; ”Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor”; ”Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatenţie a pazei de coastă”; ”Capitala SUA este Casa Albă”; ”Zaharia Stancu a scris un roman desculţ, a fost şi şef de birou la scriitori” etc. Parcă prin anii ”ăştia” un ministru oricum mai destupat la minte decât Viorica Dăncilă disipea iluminaţia despre Hamlet că a fost ”unul dintre cei mai mari scriitori pe care i-a dat umanitatea”, iar un altul s-a recules ”în faţa trupului neînsufleţit al Majestăţii Sale defuncte”. Nu ştiu dacă chiar se impune să plecăm toţi de-acasă spre alte zări de farmec pline. Sigur este că trebuie să ne delimităm prin educaţie de impostorii, demagogii şi carieriştii de toate culorile politice. Poporul român, înjurat de dimineaţa până seara, o fi având păcatele sale, dar însemnat numai cu păcate, nu putea răzbi prin istorie. Doar faptul că a răzbit şi respiră, aşa călcat pe grumaz, este un miracol.