Samariteni în uniformă de oameni ai legii

O mână de poliţişti din cadrul Biroul Rutier Slatina au descoperit bucuria pe care o simţi atunci când îţi ajuţi semenii. Începând de anul trecut, ei vin permanent în sprijinul familiilor cu mulţi copii din Olt care o duc greu. Ultimul gest umanitar al poliţiştilor samariteni s-a petrecut zilele trecute. Ei au poposit în ograda unei familii cu patru copii din Milcov, căreia locuinţa i-a fost distrusă de flăcări în plină iarnă. Le-au dus alimente, îmbrăcămite şi dulciuri pentru copii.

0

“Acum nu mă mai sperii de ei”
Sabin Florin Burdujan din Milcov are doar 12 ani şi alţi trei fraţi. Ca şi cum nu ar fi fost suficient că s-a născut într-o familie săracă, locuinţa acesteia a fost distrusă de un incendiu în plină iarnă. Până acum, când vedea poliţist pe stradă, băiatul se speria. De acum încolo situaţia s-a schimbat şi îi va privi pe oamenii în uniformă ca pe nişte prieteni. Ei i-au făcut zilele trecute o mare bucurie, când au trecut pragul casei lui mici şi sărăcăcioase, încărcaţi cu daruri. “Ne-au adus hăinuţe, alimente de tot felul şi sucuri. Îmi place ce ne-au adus. Sunt bune, frumoase şi curate. Unele le-am îmbrăcat, sunt ăstea de pe mine. Mă bucur că ne-au ajutat. Acum nu mă mai sperii de ei. Înainte când vedeam un poliţist mi se zbârlea pielea pe mine, acum nu. Am văzut că sunt oameni buni” ne-a declarat cu nonşalanţă Sabin Florin, unul dintre copiii familiei Burdujan.
Deşi nu cunoaşte numele oamenilor în uniformă care i-au adus bucurie în suflet, băiatul ştie că poliţiştii care le-au oferit daruri “nu sunt de la comună, ci de la oraş”.

“Am cu ce să le fac o mâncare bună copiilor”
Familia Burdujan o duce greu, singurul venit stabil fiind alocaţia celor patru copii. Capul familiei munceşte cu ziua, când poate şi pe unde poate. Veniturile abia de îi ajung să achite lista pe care o face permanent la magazinele din sat. Omul spune că s-ar angaja ca să aibă un venit sigur, dar că nimeni nu doreşte să-l angajeze. Nu se gândeşte ce va face peste ani, când se va trezi bătrân, fără putere şi fără un venit, ci doar să adune ceva bănuţi pentru ca micuţii să nu-i moară de foame.
Pentru că sărăcia în familia sa este mare, darurile primite recent de la poliţiştii din cadrul Biroului Rutier Slatina le-au prins bine. Pentru un timp, femeia va avea ce le pune pe masă micuţilor şi în ce să-i îmbrace. “Am primit făină, mălai, zahăr, orez şi ulei. Am cu ce să le fac o mâncare bună copiilor. Că până acum le făceam ce puteam din ce aveam şi, cum nu prea se găsea mare lucru, le făceam zeamă lungă să le ajungă. Cam aceeaşi ciorbă de zarzavat de fiecare dată. Câteodată le mai dădeam şi lapte sau ceva brânză, când mai primeam de la vecini, după ce se duceau copiii cu vacile la păscut. Cel mare, băiatul, are 14 ani şi se mai duce cu vacile la păscut, iar oamenii îi dau ce au şi ce pot. Unii ne dau lapte, alţii câte o bucăţică de brânză” ne-a descris sumar Maria Burdujan, situaţia familiei sale.

Poliţişti cu inimă mare
Salvarea fie şi momentană a familiei Burdujan din Milcov, o comună olteană situată la doi paşi de Slatina, a venit din partea câtorva poliţişti de la Biroul Rutier Slatina. Ei au descoperit, la finele anului trecut, bucuria pe care ţi-o provoacă ajutorarea aproapelui. De atunci şi până acum oamenii în uniformă au ajutat mai multe familii cu alimente, haine şi diverse bunuri de strictă necesitate. Uneori au făcut-o singuri, alteori alături de Crucea Roşie. Atenţia le-a fost atrasă în special de familiile rămase fără un acoperiş deasupra capului din cauza incendiilor. Familii sărace cu mulţi copii pe care ghinionul nu i-a ocolit.
“Ideea de a veni în sprijinul familiilor nevoiaşe a aparţinut unui coleg de-al meu, agent-şef Andrei Viorel. El ne-a prezentat înainte de sărbătorile de iarnă un caz şi ne-a rugat să încercăm să ajutăm familia respectivă cu ceea ce putem. Am făcut-o cu multă deschidere şi, eu personal, mă bucur că am răspuns pozitiv iniţiativei colegului meu. De atunci am ajutat mai multe familii. În general familii sărace, cu mulţi copii şi, aşa s-a întâmplat, ne-am ocupat de sprijinirea familiilor ale căror case au fost distruse în incendii. Am venit în sprijinul acestor familii cu alimente de strictă necesitate, cu hăinuţe pentru copii şi cu diverse alte bunuri de strictă necesitate, în funcţie de nevoile acestora. Cazurile le-am ales din cele mediatizate de presă. O parte dintre aceste acţiuni umanitare le-am desfăşurat doar alături de colegii mei de la Biroul Rutier Slatina, altele împreună cu reprezentanţii Crucii Roşii sau ai altor instituţii. Ne-am bucurat ori de câte ori am zărit un zâmbet timid pe chipul celor pe care i-am ajutat” ne-a mărturisit agentul principal Viorel Teacă, cel care şi-a asumat riscul de a încălca disciplina militară şi a vorbi deschis despre munca lui la serviciu şi în afara lui.
Bunurile donate de oamenii legii, care sunt nişte adevăraţi samariteni, provin fie din familiile lor, aşa cum e cazul multor hăinuţe donate, fie sunt cumpărate din banii strânşi de la colegii din Biroul Rutier Slatina şi nu numai, pentru că numărul oamenilor legii care au descoperit bucuria de a dărui creşte cu fiecare acţiune desfăşurată.

Iniţiativă cu efecte multiple
Dincolo de bucuria provocată de acţiunile umanitare, gestul oamenilor în uniformă are rolul de a schimba percepţia populaţiei faţă de poliţişti. “De ceva timp s-au schimbat multe şi în Poliţia Română. Şefii sunt mai deschişi la iniţiativele subalternilor, în special când acestea nu aduc atingere uniformei. Noi, prin ceea ce am făcut, consider nu doar că nu am adus atingere statutului de poliţist şi uniformei pe care o purtăm, ci am încercat să schimbăm percepţia populaţiei cu privire la oamenii legii, în special la cei de la rutieră” ne-a mai declarat poliţistul care, pentru mulţi copii sărmani, de ceva timp reprezintă un bun prieten.
Dincolo de acţiunile umanitare desfăşurate alături de colegii săi de la Biroul Rutier Slatina, agentul-şef Viorel Teacă, alături de colegul său agent-şef Andrei Viorel, ia parte la acţiunile de voluntariat ale Crucii Roşii Olt. Ei au devenit voluntari, alegând să dedice semenilor aflaţi în nevoie nu doar sprijin material, ci şi o parte din timpul liber pe care majoritatea alege să-l petreacă în interes propriu sau alături de familie.