Miracolul Învierii

0
415

Păstrând proporţiile, oricine dintre noi, muritor de rând, conştient de menirea şi de aspiraţiile sale, poate învia asemenea lui Iisus. Nu vă grăbiţi să spuneţi că este o blasfemie. De acord că nu orice ins care pe drumurile sale îşi leapădă încălţările pentru a se plânge de călcâie se legitimează ca fiind Fiul Domnului. Decât dacă ia pastile. ”Merge desculţ şi cu capul descoperit. Văzându-l de departe, ai putea să-l iei în derâdere, dar în faţa lui tremuri şi rămâi tulburat. N-a fost văzut niciodată râzând, dar a fost văzut plângând. Toţi cei care s-au apropiat de el spun că au primit în schimb sănătate şi binefacere” – consemnează Publius Lentulus, proconsul roman în Iudeea, în raportul său secret depre Iisus, către împăratul Tiberius. Un ales al puterii chitit numai pe interesele sale îşi întoarce în sfârşit faţa către cei mulţi; leneşul ţipând după ajutoare sociale a decis să se înhame la muncă; într-o instituţie a statului vestită pentru târnoseli de tot felul au dispărut ca prin minune plicurile ş.a.m.d. Cel rău devine mai bun, cel prost bagă la cap. Iată un început de trezire la viaţă, un început de miracol, de Înviere creştină. Ne place sau nu, o parte din simţurile cu care suntem concepuţi la născare s-a gripat. Obsedaţi de câştiguri imense şi de muncă puţină, am pierdut sensibil din toleranţă, înţelegere şi spirit civic. Pe destule canale, cu destule mijloace, se distorsionează realitatea, se propagă minciuna sfruntată, falsele valori şi repere. Prima înjurată e ţara. Primii înjuraţi sunt părinţii. Incultura dictează culturii, analfabeţii pun piciorul pe grumazul omului de ştiinţă. Elevul nu are habar de principalele capitale ale lumii, nici câţi poli are Terra. Deh, ca la douăzeci de ani, fără griji şi fără bani, mână, birjar. Pomii nu fac întâi fructe şi apoi înmuguresc, alta este cronologia. Tânărul şi tânăra de lângă noi întâi procreează, apoi se sărută. De bucurie că au scăpat de copil, l-au predat bunicilor! Vedeţi prin câte feluri miracolul Învierii Domnului îşi poate croi drum în existenţa noastră, a celor obişnuiţi? Un oarecare Thomas Sheehan e de părere că pasajele din Biblie nu trebuie interpretate ad litteram, pentru că ele nu se referă la un eveniment real, palpabil. Dar, mister Sheehan, dragostea, simţul datoriei împlinite, respectul cuvenit învăţătorilor şi modelatorilor tăi nu sunt palpabile, nu le ai pe card, nu sunt cu volanul pe dreapta. Copleşiţi de realităţi consumiste, de pragmatism exacerbat şi impulsuri, ”Veniţi de luaţi lumină” sună fals pentru unii: mersi, avem destulă, au mai şi scumpit-o în vremea din urmă. …Şi ce mai spunea bietul Lentulus în turnătoria sa despre Iisus? ”Uimeşte întregul Ierusalim prin învăţătura sa extraordinară”. Hristos înviază, oameni buni!