O floare pentru Eminescu

0
594

Eu atât voiesc a reaminti îngerului nostru păzitor din când în când adormit. Lunea ce vine e 15 ianuarie, iar în 15 ianuarie 1850 s-a născut Mihai Eminescu. Scoală, îngere, clăteşte-ţi mâinile şi faţa cu apa sfinţită de Gerariu şi mergi de pune o floare la statuia de laser a poetului naţional. Şi universal, de n-oi trezi demonii. Scoală-te, frate şi tu, urmează calea îngerului păzitor şi apropie-te de El cu gândul şi cu fapta: ”Azi se naşte Eminescu. Slăviţi-l!” El este Iisusul după Hristos al calendarelor rotitoare de literă pe bolta cerească, Aducând cântări mulţime, Cum universu-n stele. Icoană şi privaz, Povestea codrului, Povestea teiului, Rugăciune. Ca o făclie, Sara pe deal, Doina, Înger şi demon, Odă (în metru antic), Memento mori (Panorama deşertăciunilor). Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea III, Scrisoarea IV, Scrisoarea V, Epigonii şi Ce te legeni. Fiindcă mereu ne legănăm, cu crengile la pământ. Valurile, vânturile ne intră-n case, îngerul, din când în când adormit, îşi cheamă schimbul: ”Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată”, una dintre cele mai adânci şi mai înalte rezonanţe din lirica universală. Peste toţi şi toate, Luceafărul. ”Am citit de multe ori în presă, în ultimele decenii – notează Eugen Simion – , şi am fost eu însumi întrebat în mai multe rânduri, dacă Eminescu este depăşit sau nu ca poet. Nu-i o întrebare comodă, dar, în fond, chestiunea se poate discuta. Orice operă întâmpină legea mutaţiei estetice şi orice scriitor se confruntă cu sensibilitatea generaţiilor ce-i urmează. Eminescu rezistă de aproape 150 de ani acestei confruntări. Românii s-au regăsit, în partea lor cea mai frumoasă, în poezia lui şi tot ei au creat o legendă în jurul iubirilor şi suferinţelor sale. Eminescu e susţinut, desigur, de poezia lui”. Nu doar în partea lor cea mai frumoasă, îmi permit să adaug, s-au regăsit românii prin poezia lui Eminescu, ci şi în partea lor cea mai dureroasă. La chiuit şi hore de mână, la alaiuri şi sfârâit de hălci, ne regăsim de la sine. În rest e problema. Lecturaţi-i publicistica şi veţi putea pătrunde contextul social şi politic al vremii sale, cugetările de bun simţ inspirate de istoria neamului: ”Ar fi un act de adâncă ingratitudine către strămoşii noştri, dacă ne-am închipui că cu noi se începe lumea în genere şi România îndeosebi, că numai noi am fost capabili a avea instinctul neatârnării, când, la dreptul vorbind n-am făcut decât a mănţinea cu mult mai mult ori mai puţin succes ceea ce ei au câştigat prin sângeroase lupte”. Genialul poet a fost şi rămâne prin fiecare particulă a întregului său o fiinţă tragică. A trăit puţin, a creat, a iubit şi s-a topit repede. 15 ianuarie este şi Ziua Naţională a Culturii Române. Se naşte Eminescu, slăviţi-l!