La rece despre fotbalul românesc

0
1023

Antrenorul naţionalei s-a referit din nou la mentalitatea jucătorului român de fotbal, mulţumit mereu cu puţin. Problema e una generală, când e să dăm vina pe ceva ce nu merge, mentalitatea neproductivă este cea care explicitează. Puse unele lângă altele, fragmentele recompun un popor cu ţigla neinstalată complet şi asta ne scoate din casă. Dar să-l ascultăm pe Contra: ”Jucătorii ar trebui învăţaţi de când sunt copii ce înseamnă fotbalul de performanţă. E nevoie de sacrificii, eu aşa văd fotbalul de performanţă. Să suferi în anumite momente pentru meseria asta. Ca fotbalist profesionist nu-ţi permiţi vacanţe, nu-ţi permiţi zile libere, cum au alţi oameni. Nu ai un program prea liber, e nevoie de sacrificii, iar această mentalitate, din păcate, la noi are de suferit. (…) Ajungem la un anumit nivel şi ne oprim acolo. Avem talente care pot juca în orice campionate din lume, dar ne mulţumim cu puţin”. Ultima frază deschide perspectiva cosmică a şutului de la distanţă în ciuda mentalităţii limitate a tânărului jucător de fotbal. Să poţi şi să nu vrei e comic şi trist. Ca să nu îl bagi totuşi în sperieţi cu sacrificiul, mai bine îl ajuţi să exerseze. Aproape toţi fotbaliştii profesionişti de astăzi poartă barbă. Explicaţi-i că aceştia nu sunt nici arhangheli, nici călugări, nici locuitori ai peşterii. Că deţin case şi vile, maşini de ultim răcnet, ba chiar au soţii şi amante, merg în croaziere şi cutreieră lumea prin fişa postului: de atacant, de fundaş. Un asemenea excelent produs al fotbalului românesc, cel ”limitat”, membru al Comitetului Tehnic şi de Dezvoltare al FIFA, ”nemulţumindu-se cu puţin”, strâmbă din nas la ideea de a se introduce tehnica video: ”Arbitrajul? Îl înţeleg pe Gino, că din punct de vedere politic, pentru el, pentru Liga I, e OK. Dar asta este marea problemă a fotbalului românesc, acum?” Tehnica video se utilizează deja în unele campionate. Şi nu ”din punct de vedere politic”, asta e o inepţie. Arbitrii noştri nu sunt nici mai buni şi nici mai răi decât cei străini. E adevărat că în preliminariile CM din Rusia unul de-ai noştri a calificat Elveţia pur şi simplu. Dar istoria fotbalului mondial are prea multe pagini fluierate aiurea, ca să nu zicem tendenţios. Nu e nimeni mai catolic decât papa, dar nici mai orb decât Tiresias. Până la un punct, greşeala omenească a dictatorului cu fluier sau cu fanion nu jigneşte inteligenţa. Când lucrurile o iau razna, primii care sar ca scoşi din minţi sunt antrenorii. Când o iau razna în defavoarea lor! Altminteri, îl tratează pe cel în cauză cu muţenia lebedei, agrementată de ironii la adresa fraierului. Onor comisiile taie în carne vie când vine vorba de jucători şi îl pedepsesc pe şmecher cu o delegare şi mai de soi, ca premiu.