De trei ori Israel

0
156

În Israel, cei peste 1.200 de kilometri parcurşi până în prezent cu maşina m-au făcut să-mi scot pălăria. Am fost la Nazaret, am urcat pe muntele Tabor, locul Schimbării la faţă, ne-am dus până la Cesareea, am mers întins până la Marea Roşie, în sudul extrem, pentru a ne întoarce pe altă rută (în total 700 km), şi pot spune că am călătorit ca în palmă. Curat Occident! De ce nu şi curat Orient? În Ţara Sfântă, n-am auzit de autostrăzi pe hârtie şi de şosele surpate, ca la Vest de Marea Neagră. N-am dat gândurilor glas, dar n-am putut să mi le reprim ştiind că pentru o amărâtă de şosea Craiova – Piteşti s-a bătut toba ani de zile. În Israel, altele sunt instrumentele factuale exersate de cei aleşi într-o entitate statală proiectată vizionar: ”Dacă îţi doreşti, atunci se va împlini”. Ce îşi poate dori, cu ardoare, o ţară clădită pe un sol arid, neprielnic vegetaţiei, în pofida restrânselor zone destinate agriculturii, legumiculturii, pomiculturii şi irigaţiei cu picătura? Într-un efort asumat colectiv, s-au plantat în număr impresionant arbori şi pomi, s-au trasat grădini şi parcuri, s-a adus pământ de calitate şi s-a drenat pe nisip. Până nu demult, potrivit legii, orice construcţie locativă era condiţionată prin proiect de crearea şi întreţinerea unei zone verzi. Odată începutul făcut, toate acestea decurg azi de la sine. În al treilea rând, impresionantă este grija statului faţă de vestigiile istorice. Fără exagerare, Israelul este o ţară deschisă noilor construcţii urbane, dar şi muzeelor sau siturilor arheologice, oricărei urme, bine decupate, din trecut, de la druzi la cruciaţi, de la romani la turci ş.a.m.d. Beit Guvrin, Valea Elah, Jaffa, Acra, Betleem, Haifa, Galileea, Ierihon, Râul Iordan, Avdat, în deşertul Negev, pe unde au vieţuit nabadeenii, oferă revelaţii incitante. Filme documentare te introduc în miezul veacurilor şi îţi activează prezenţa, încât, din valurile Mediteranei, cutreierată de corăbii, nişte stropi reci ajung şi la tine. Reconfortant, deoarece, dincolo de aerul condiţionat care nu lipseşte din orice lift sau mijloc de transport în comun, termometrul indică, spre sfârşit de octombrie, chiar şi 35 de grade la soare. Oaspeţi veniţi din toate colţurile mapamondului, din America Latină până în Extremul Orient, incluzând şi întregul continent african, se fotografiază alături de orice artefact, intră în orice lăcaş de cult. Să nu uităm că Israelul este leagănul celor trei mari religii – creştină, iudaică şi islamică. Prin excelenţă, o ţară turistică. Din acest punct de vedere, Ierusalimul rămâne una dintre cele mai vizitate şi uimitoare metropole. Pe lângă faptul, deloc insignifiant, că soarele străluceşte aici 365 de zile pe an.