La împlinirea vârstei de 50 de ani, Baciul a acordat un amplu şi consistent interviu în Gazeta sporturilor. La performanţele sale, cunoscător ”de la gheată” al multor vedete de careu, fostul mare căpitan al Universităţii Craiova, al Barcelonei şi al naţionalei României are ce împărtăşi. Analitic, reflexiv şi nostalgic, atât cât îi stă, pe care nu l-au ocolit nici bunele, nici relele, Gică Popescu merită ascultat. Ne oprim asupra unei singure, dar relevante idei din interviu a celui cât pe-aci să fie ales preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal, dacă necuratul nu şi-ar fi băgat coada. ”Trebuia schimbat sistemul la UEFA! Nu aş fi acceptat niciodată – mărturiseşte Gică Popescu – să fie în grupe locurile 4 din unele campionate, iar din România să dai trei baraje până la grupe!” Şi mai explicit: ”Nu se poate să fie toate la ei şi la noi nimic! Ei iau câte 200 de milioane de euro pe sezon din Europa, noi nu luăm nimic!” Ba, luăm, Gică. Praful de pe tobă. Caii de la bicicletă. Năclăiala verii ce ne podideşte odată cu turul trei preliminar, chiar lauda de sine că am ajuns la porţile raiului. Apoi, miruiţi, ne întoarcem la vetrele noastre marcaţi pe veci şi aleluia de febra marilor arene, de orfevrăria echipelor etalon, de cum unii şi alţii vrăjesc balonul de aur – de diamant, de platină (aur găsim şi în Faţa Luncii). În frazele deloc păşuniste ale Baciului nu poţi intra ca o noatenă căpiată. Modul în care, la 50 de ani (mulţi înainte!), priveşte şi diseacă fotbalul nu te lasă indiferent. Ar fi interesant de aflat nu cum a ajuns la concluzie, fiindcă premisele transpar, ci schelăria şi osatura punctului de vedere, gata de a fi unul prezidenţial. Se poate ajunge departe, se poate ajunge numai până la colţ, cluburile cu imensă potenţă şi imagine atrag sponsori pe măsură. Euro, lire, petrodolari. Fotbalul, fenomen social, lovitura de colţ a planetei. La fel, afacere, monopol, marketing. Însă nu de capitalul transfrontalier este vorba, ci de grila discreţionară cu care UEFA tranşează cotele şi aici punctează Gică Popescu. Dincolo de principiul financiar, există un principiu de viaţă ordonator. Nu e fair ca din unele campionate să promoveze câte două, câte trei şi câte patru echipe în cea mai lăptoasă dintre ligi. Ce dacă burtoşii vor sări în sus. Prin comparaţie, România va înscrie în UCL doar campioana, şi aceea în tururi preliminare. Cum ar fi – ei cu liga, noi cu mămăliga. Ideea de milioane a lui Gică Popescu nu sapă la temelia vreunui regat, doar că mingea de fotbal mai oboseşte şi ea. De glorie, de structură, de suprastructură, de una, de alta. Celebrul Van Basten a sesizat ceva, dar, confundând-o cu o damă de companie, fluierată, a umblat pe la farduri şi creme.
