Penitenciarul care ar trebui construit la Caracal stă de 13 ani tot pe hârtie. Nici măcar Ministerul Justiţiei nu mai ştie în ce stadiu se află proiectul, chiar dacă subiectul revine în actualitate ori de câte ori se aduce vorba de condiţiile din penitenciare. Că se vorbeşte la general şi că nu există nimic concret pentru ridicarea acestuia, o dovedeşte răspunsul oferit de Ministerul Justiţiei unui senator de Olt care a avut “tupeul” să facă o interpelare ministrului Justiţiei, Tudorel Toader. Acesta a fost unul sec: vom reveni cu un răspuns după ce şi noi primim unul de la Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Penitenciarul de la Caracal, o necesitate lipsită de importanţă
2020 este ultimul termen fixat pentru deschiderea penitenciarului de la Caracal, cu 1.000 de locuri de cazare la nivel european pentru infractori. Mai este timp, dacă Ministerul Justiţiei va da de proiectul rătăcit pe la Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Deşi adus des în discuţie mai ales în ultimul an, Ministerul Justiţiei nu ştie în ce stadiu se află proiectul. A răspuns senin chiar un secretar de stat, Marieta Safta, la întrebarea senatorului de Olt Siminica Mirea. Ceea ce se întâmplă în cazul penitenciarului de la Caracal demonstrează că, deşi el reprezintă o necesitate pentru a scăpa de sancţiunile europene privind condiţiile umane din puşcării, pe guvernanţi subiectul nu pare să-i preocupe, considerându-l lipsit de importanţă.

Ministrul Toader aşteaptă răspuns de la subordonaţi
La începutul lunii septembrie, senatorul Siminica Mirea a adresat o întrebare ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, referitoare la stadiul proiectului penitenciarului care urma să fie construit în municipiul Caracal, readucând în atenţie supraaglomerarea din sistemul penitenciar românesc. „Din datele statistice existente la nivel public, acceptate de ministerul pe care îl conduceţi, reiese un deficit de aproximativ 7.500 locuri de cazare, în condiţiile în care există peste 26.500 de deţinuţi cărora le sunt alocate cu puţin peste 19.100 de locuri. Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat, în aprilie 2017, prin Hotărârea-Pilot în cauza Rezmiveş şi alţii, împotriva României, în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie din închisori, arest preventiv şi centre de detenţie. Cu titlu definitiv, cu obligativitatea de a interveni şi a face acele măsuri şi lucruri necesare care să rezolve suprapopularea din sistemul privativ de libertate românesc. Având în vedere aceste recomandări, o intervenţie este oportună, necesară, corectă şi echitabilă! În condiţiile lansării în spaţiul public de către surse guvernamentale, ministeriale, politice, parlamentare, a proiectului construirii unui penitenciar la Caracal, judeţul Olt, solicit un punct de vedere care să arate stadiul implementării proiectului respectiv, atât de necesar României, astăzi”, a întrebat Mirea. Răspunsul a venit, însă nu a lămurit problema: „Am solicitat informaţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, urmând ca, în momentul în care le vom primi, să revenim cu un răspuns”.

Tudose cere, Toader habar nu are
Răspunsul oferit de subordonaţii lui Toader senatorului oltean vine după ce chiar premierul Mihai Tudose l-a atenţionat pe ministrul Justiţiei să se ocupe de “problema penitenciarului” de la Caracal. Mai exact, de găsirea sursei de finanţare a lucrărilor, chiar din vară, de la primele şedinţe ale cabinetului pe care-l conduce. „Haideţi să facem, că după aceea primim amendă!” este îndemnul premierului Tudose pentru ministrul Toader, pe care l-a trimis la Bruxelles să identifice o linie de finanţare a proiectului unei închisori cu 1.000 de locuri, fix capacitatea penitenciarului de la Caracal despre realizarea căruia a tot bătut monedă fostul ministru Florin Iordache, pentru a face loc reglementat european cât mai multora ce-şi ispăşesc pedepse privative de libertate. ”Stând de vorbă cu doamna comisar Corina Creţu, sunt o mulţime de linii de finanţare pe care noi nu le accesăm şi vorbesc aici de domnul ministru Toader să facem un penitenciar de 1.000 de locuri din bani europeni, iar pe celelalte să le băgăm în refacere prin alte programe. Haideţi să facem, că după aceea primim amendă!”, l-a informat Tudose pe ministrul Justiţiei.

Caracalul ar fi putut avea penitenciar de peste un deceniu
Construcţia penitenciarului din Caracal a fost aprobată în 2004, iar acesta putea fi ridicat din 2005, dacă ministrul Justiţiei de la acea vreme, Monica Macovei, nu ar fi renunţat la un grant oferit de statul austriac în acest sens. În august 2015, Guvernul a autorizat Ministerul Justiţiei să efectueze cheltuieli pentru achiziţia de studii de prefezabilitate destinate construirii penitenciarului de la Caracal şi a unui penitenciar în comuna prahoveană Berceni, fondurile necesare achiziţiei celor două studii, în valoare de un milion de lei, fiind suportate din bugetul aprobat al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Proiectul a fost oprit anul trecut de ministrul Justiţiei, Raluca Prună, pe motiv că era foarte aproape de baza de la Deveselu şi că ar trebui un perimetru de siguranţă de 5 km pentru baza NATO.
Cum americanii nu se opun unei asemenea investiţii şi nu au invocat menţinerea unui perimetru de siguranţă, proiectul va continua fără schimbarea locaţiei. Penitenciarul de la Caracal ar urma să fie construit pe un teren situat la ieşirea din localitate spre Corabia, vizavi de fostul Batalion Disciplinar. Acesta va dispune de o capacitate de cazare de 1.000 de locuri, construite respectând standarde impuse de Uniunea Europeană: se va asigura o suprafaţă de 4 mp pentru o persoană privată de libertate cazată la comun, respectiv 9 mp pentru o persoană privată de libertate cazată individual.

În România, ultimul penitenciar a fost construit în anul 1994, la Giurgiu, dar nu a fost finalizat nici până azi, iar alte două – la Caracal şi Berceni – sunt creionate doar pe hârtie de ani buni. Cei circa 30.000 de deţinuti sunt îngrămădiţi în 33 de penitenciare, şase penitenciare-spital şi trei centre de detenţie. Ţara noastră a fost menţionată des în rapoartele de monitorizare a drepturilor omului pentru condiţiile precare din penitenciarele supraaglomerate, fiind obligată prin sentințe CEDO la despăgubiri importante în procesele câştigate de deţinuţi.