Vultur pe stema lui Burleanu

0
199

După o pauză funebră provocată de Daum & asociaţii, ecuaţie din care fotbalul românesc nu iese decât pe targă, se reia, într-o versiune spoită cu iluzii, ceea ce impropriu se cheamă campionat. Nu e campionat, e o escaladare de scrâşnet orb, de care pe care, cu bani albi şi negri, cu jocuri de culise şi arbitraje de erată, pentru că, n-avem ce zice, şi arbitrii e oameni. Sigur, fotbalul românesc trebuie iubit şi încurajat de ambele părţi ale Styxului, cu buni şi răi, cu îngeri şi demoni, valorile trebuie promovate, speranţa trebuie întreţinută, ca orice curvă de lux. Ce vreţi curaj mai nebun decât să pui la cârma naţionalei un tip străin de specificul ei, de metodă, de modul de a persevera, fie şi diabolic, spre bine? Care schimbă ca pe rufe sistemele de joc, amestecă liniile, radiază de idei găunoase! Daum a fost pescuit din rinurile de la mama lui pentru a-i califica pe tricolori la mondialul din Rusia, punct şi de la capăt. Şi i-a ”descalificat”, treptat şi sigur, cu fiecare unsprezece mai mult sau mai puţin improvizat, cu fiecare instruire de doi lei din cei cincizeci de mii de euro salariu lunar, cu fiecare miuţă la care şi-a declasat elevii şi i-a determinat, părinteşte, să paseze, să şuteze şi să rateze fără tresărire de orgoliu. Şi aşa eram fiii ploii, pe care Europa îi leapădă încă de la debutul în cupe al echipelor de club, iar la nivel de reprezentativă am fi muşteriii Armeniei în formula ei completă. Ori fotbalul românesc a devenit inapt, necompetitiv, ori ne lipsesc tehnicienii de cursă lungă, ori şi una şi alta. Chiricheş a avut curajul să se plângă de atmosfera viciată din sânul lotului, de stranierii care îi iau peste picior, de jucăuşi ce sunt, pe cei de acasă, asta pentru că prostul, dacă nu e şi fudul, nu e prost destul. ”Tăceţi în p…a mea din gură!”, s-ar fi adresat tribunelor, critic şi autocritic, unul dintre aceştia, ceea ce Dobrin, cât era el de Dobrin, n-ar fi cutezat vreodată. Chiar şi trezit la ora 2 noaptea, Gâscanul ar fi tras după el echipa, ar fi pus pe tavă o minge de gol şi orice bucătăreasă ar fi înscris. Una peste alta, ridiculizată de polonezi, deşurubată de muntenegreni şi pândită la cotitură de danezi, Daum garantează calificarea naţionalei la viitorul campionat european, făcându-l pe marele Marin Preda, atât cât se pricepea el la fotbal, să se răsucească în mormânt: “Pe ce te bazezi, monşer, când nici nu s-a tras la sorţi?!” El, Christoph Daum, n-a putut garanta nici că Bogdan Stancu nu va rata de la punctul cu var, acesta înlocuindu-l pe un alt maestru de aceeaşi vocaţie. Se reia campionatul. Dacă nu va fi îndepărtat, neamţul e gata pregătit să-şi continue vizitele de lucru pe arenele României. Are ochi de vultur, ar merita pus pe stema lui Burleanu.