„Râmnicul meu”, o nouă apariţie editorială la Editura Praxis

În cadrul Colecţiei „Memoria Historiae”, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie, la Editura Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului apare volumul romancierului Dinu Săraru, Râmnicul meu.

0

„Cartea de faţă – remarcă Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie în predoslovia intitulată Râmnicul Domniei Sale – reliefează marea dragoste pe care Dinu Săraru a purtat-o de-a lungul întregii sale vieţi oraşului în care s-a născut şi a crescut, de unde a zburat către abisul nestingherit al slovelor. În acest volum întâlnim, în amintirile suave, boieri cu case somptuoase, ţărani cu care încărcate cu struguri sau cu alte bucate, birjari respectuoşi, profesori erudiţi care au marcat viaţa atâtor generaţii, colonei – eroi de război, ierarhi cu viaţă sfântă, într-un cuvânt, un tablou complet al Râmnicului de altădată.
În ziua de astăzi însă, vorbind despre Râmnicul de altădată nu se poate trece cu vederea chipul celui care ani de-a rândul şi chiar şi în prezent, ca un herb, marchează cultura şi viaţa socială din capitala Olteniei de sub munte. Râmnicul fără Dinu Săraru nu ar mai fi acelaşi Râmnic. Personalitatea acestui om de cultură este atât de mare, încât nepunându-l pe piedestalul ce i se cuvine, lipsim Râmnicul de unul dintre pilonii acestuia. La manifestările culturale legate de împlinirea a optzeci de ani de la naşterea marelui om de cultură al neamului românesc, Răzvan Theodorescu afirma: ”Pe orice a pus mâna Dinu Săraru, cultural vorbind, s-a preschimbat într-un succes…”
Autorul însuşi subliniază că „Râmnicul meu e un amestec mereu fericit şi miraculos între un trecut azi atât de îndepărtat, în care se cuprind copilăria mea şi descoperirea lumii, şi istoria brutal nouă a oraşului acelei copilării la care am fost, entuziast, şi martor şi căuzaş, ca şi când aş fi participat la facerea lumii”.
Gândul acesta îl mărturisea Domnia Sa la împlinirea vârstei de şaptezeci de ani, iar publicarea discursului rostit la recepţia festivă organizată cu acel prilej a însemnat, iată, cincisprezece ani de la acel moment, o permanentă invitaţie de a reconstitui, prin prisma tablourilor zugrăvite de peniţa atât de inspirată, plină de metaforă şi purtată cu o rară plăcere a „detaliilor”, farmecul oraşului copilăriei sale.
Alcătuirea discursului îi oferea de altfel bucuria de a se „scufunda în apele aducerilor aminte răcoritoare şi parfumate, cum erau numai apele Oltului sub podul de fier dinaintea căii ferate, însoţite în curgerea lor mereu tânără şi strălucitoare sub cerul care împrumuta sticlirea de marmură a Malului Alb, de şuieratul prelung, sfâşietor, al trenurilor care venind dinspre câmpie se pregăteau să intre în defileul de piatră vânătă al munţilor albăstrind zarea dincolo de porumburile care, toamna, veneau curajoase până la porţile dinspre Ardeal ale oraşului”, iar cititorului îi oferă bucuria de a descoperi, deopotrivă cu toate stările sale sufleteşti, chipurile transformate în personaje de roman ale tuturor celor care i-au marcat existenţa pentru totdeauna.
Sursa: Arhiepiscopia Râmnicului

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ