Oltenii vor să-şi certifice produsele ca tradiţionale

Zeci de olteni au răspuns prezent la invitaţia reprezentanţilor Direcţiei Judeţene pentru Agricultură de a participa, zilele trecute, la o întrunire în care au primit informaţii cu privire la modul cum îşi pot promova produsele şi cum le pot certifica drept tradiţionale. Printre produsele ce se doresc a fi reprezentative pentru judeţul Olt se numără pâinea în ţest, roşiile de Izbiceni, usturoiul de Fălcoiu, prunele de Sâmbureşti, gogoşarul de Grădinari, dar şi zacusca de Giuvărăşti sau cârnaţii de... Slatina. Drumul spre certificarea lor ca produse tradiţionale este lung şi anevoios. În plus, presupune cheltuieli şi numeroase demersuri pe la diverse instituţii ale statului.

0
444

Florica Filip, de la Scărişoara, are aproape 70 de ani şi continuă să facă pâine în ţest aşa cum a învăţat de la mama ei în urmă cu aproape şase decenii. “Fac pâine în ţest de pe la vreo şapte ani. Atunci, mama m-a luat lângă ea şi mi-a arătat cum să frământ pâinea. Nu am făcut eu pâine de atunci, dar m-am străduit. Cu timpul, am reuşit să fac o pâine mai bună decât ea”, ne-a mărturisit femeia. Tanti Florica este recunoscută în zonă pentru pâinea pregătită ori de câte ori în gospodăria ei din Plăviceni poposeşte un musafir sau nepoţii vin la ţară. Gustul deosebit al pâinii coapte în cuptorul migălit din pământ galben a fost apreciat de foarte mulţi români, în special de bucureşteni. Ea este nelipsită de ani buni din târgul de produse tradiţionale de la Agronomie sau de la Muzeul Satului. “Merg aproape în fiecare week-end la Bucureşti. De cele mai multe ori merg cu băiatul, nora şi chiar cu fata. Iau câţiva saci cu făină şi vreo patru ţeste. Scoatem pâine în ţest pe bandă rulantă şi tot nu facem faţă solicitărilor. Toţi cei care mănâncă din pâinea făcută de noi spun că e cea mai bună”, ne-a mărturisit Florica Filip. Femeia susţine că pâinea cu care i-a impresionat pe toţi care au gustat-o nu se face după o reţetă complicată şi nici cu ajutorul unor substanţe, ci după aceeaşi metodă folosită de daci. “Frământ pâine după reţeta mamei. Este una simplă care conţine doar făină din grâu, drojdie sau maia făcută de mine, sare şi apă. Este aproape ca acum 2.000 de ani, de pe vremea dacilor. Că pe la noi prin zonă, se făcea pâine în ţest încă de atunci. Există dovezi clare, descoperite de arheologi. Pe vremea aia nu se folosea drojdia şi nici maiaua. Pâinea se făcea nedospită, azimă, cum îi spunea atunci. Aşa s-a făcut până mai aproape de vremurile noastre, când, din greşeală, cineva a vărsat bere în aluatul de pâine şi a observat că aluatul s-a umflat, iar pâinea rezultată a fost una afânată”, ni s-a destăinuit femeia. În anii trecuţi, când legislaţia privind înregistrarea produselor tradiţionale nu era atât de stufoasă, Floarea Filip şi-a înregistat produsul ca fiind unul autentic pentru această zonă. Acum, pâinea în ţest nu mai are acelaşi statut. Legislaţia s-a modificat, iar femeia nu a mai reuşit să parcurgă toate etapele prevăzute de modificările aduse actului normativ. Speră să o facă în cel mai scurt timp, astfel încât pâinea în ţest să rămână la fel de căutată şi lăudată ca până acum.

Zacusca fiartă în tuci, preparată din legume coapte pe grătar
În bucătăria bătrânelor din Olt nu se produce, în stil tradiţional, doar gustoasa pâine în ţest, ci şi o serie de preparate culinare. Unele dintre ele sunt mai cunoscute, altele mai puţin. Despre zacusca de Giuvărăşti pot spune mulţi că au auzit şi din ce în ce mai mulţi că au gustat-o. Gustul? Unul special, incomparabil cu cel al produsului achiziţionat din supermarket. Despre zacusca produsă la Giuvărăşti s-a dus vestea că este extrem de delicioasă, deşi nu conţine aditivi, ci doar legume, ulei şi plante aromatice. Ea se face după o reţetă tradiţională care a fost transmisă din generaţie în generaţie. Totul constă în cantităţile de legume folosite şi cum sunt ele preparate înainte de a fi amestecate”, a declarat Mădălina Hristu, femeia care prepară de ani de zile sute de borcane de zacuscă. Potrivit acesteia, gustul special vine de la legumele coapte pe grătar, dar şi de la fiertul preparatului la foc molcom, în tuci, pe pirostrii. “Merge şi în cuptor, cu legumele coapte aici, dar nu are acelaşi gust. În plus, pentru ca ea să reziste în cămară fără a folosi aditivi, este necesar ca sterilizarea să fie făcută lent. Adică să se pună compoziţia în borcan aşa fierbinte şi, după ce se fixează capacul, se pune borcanul cu gura în jos şi se acoperă bine. Se lasă aşa o zi întreagă, să se răcească ele”, a dezvăluit femeia o mică parte din reţeta unui preparat care a început să câştige din ce în ce mai mulţi adepţi. Încurajată de numărul tot mai mare de români care-i apreciază zacusca, doamna Hristu îşi doreşte să o înregistreze ca produs tradiţional. A început demersurile, dar până acum nu se poate lăuda că a reuşit să învingă birocraţia. Ea susţine că mai are de obţinut un aviz din partea DSVSA şi… gata produsul tradiţional!

Legume olteneşti cum altele nu prea mai sunt prin ţară
Oltenii vor să înregistreze ca produse tradiţionale şi roşia de Izbiceni, prunele de Sâmbureşti, usturoiul de Fălcoiu şi gogoşarul de Grădinari. Toate aceste legume s-au impus pe pieţele în care se comercializează, dar renumele lor nu este la nivelul optim. Acolo unde acesta a atins un nivel acceptabil, efectele nu au încetat să apară. Astfel se explică marea căutare a roşiilor de Izbiceni care se vând la început cu preţuri şi de trei ori mai mari decât cele ale tomatelor aduse din import. În cazul acestui produs, demersurile vor fi destul de dificile pentru că aceste tomate nu sunt unele de provenienţă autohtonă. Lucrurile stau ceva mai bine cu celelalte legume, autentice olteneşti. Usturoiul de Fălcoiu nu se mai cultivă pe mii de hectare aşa cum se întâmpla înainte de revoluţie. Nu este la fel de mare ca cel importat din China, dar specialiştii susţin că este net calitativ. “Gustul este unul mult mai fin decât la cel chinezesc, poate fi păstrat timp îndelungat, iar consumul constant de usturoi oltenesc poate preveni o serie de afecţiuni. Acest lucru este confirmat de anumite studii, nu sunt doar păreri”, ne-a mărturisit Alexandru Petrişor, primarul comunei Fălcoiu. Gogoşarul de Grădinari a devenit cunoscut în ultimii ani, odată cu creşterea numărului de fermieri care se ocupă cu producerea lui. Ei sunt cei care susţin că acesta are un gust deosebit care se răsfrânge asupra produselor la care se utilizează. În plus, el poate fi murat doar cu ajutorul sării, fără a se folosi chimicalele utilizate în cazul altor legume ce sunt păstrate în stare murată pe timpul iernii. Prunele de Sâmbureşti şi-au câştigat piaţa prin calitate. Ele s-au impus nu în ultimii ani, ci în ultima sută de ani, pentru că se produc de pe la 1800, zona fiind recunoscută de foarte mult timp ca una pomicolă, cu livezi de prun. Până pe la mijlocul secolului XX, prunele erau folosite în mare parte pentru fabricarea ţuicii. De atunci, localnicii din comună, dar şi din alte localităţi din nordul judeţului, au început să le usuce şi să le comercializeze aşa. Astfel obţineau un profit mai mare. Piaţa prunelor uscate este într-o continuă creştere, dar nu suficientă pentru potenţialul acestor fructe.
Autorităţile locale şi judeţene s-au reunit pentru a le da o mână de ajutor pomicultorilor. “Noi le oferim informaţiile cu privire la demersurile necesare pentru a le înregistra, facem tot ce putem pentru a-i ajuta, dar totul depinde de producători. Ei trebuie să dispună de timp şi chiar şi de bani pentru că totul costă. Sperăm ca în scurt timp să avem şi primele produse tradiţionale olteneşti. Certificarea unui astfel de produs conduce la promovarea lui, a zonei în care se produce, ceea ce, la un moment dat, va avea efecte benefice din punct de vedere economic”, a declarat vicepreşedintele CJ Olt, Virgil Delureanu.