Iluzia unui balon de săpun

0
115

Chermeza a ajuns la capăt. S-au stins luminile. S-au tras obloanele. Dar trebuie să recunosc sincer că zilele premergătoare au fost dintre cele mai minunate. Descărcarea de adrenalină, calculele sofisticate despre adversari,
răfuiala cu norocul celorlalţi, acceptarea fatalităţii ca nechezat de imagine, toate acestea au ridicat pulsul. Fotbalul, încă o dată, a arătat tuturor că românii sunt dacă nu cei mai încrezători din lume, oricum pe-acolo. Într-o ţară măcinată de contradicţii şi politici în tuşă, cu stadioane ca-n Vest şi infrastructură ca-n Est, cu Select Super care mai mult sunt baloane de săpun, e mare lucru să crezi că torpila expediată pe deasupra traversalei va exploda în vinclu. Simplul fapt că explodează trebuie ridicat la rang de artă colectivă. Înainte de a se porni furtuna ca atare, deoarece etapele trecutului campionat n-au fost decât palide exerciţii cu apărări mălăioase şi tânjeli campestre, cvintetul de percuţie cu ştampila ”bun pentru Europa” era deja călare pe mătură. Campionatul, muc şi sfârc. Aci se îmbină liberul arbitru cu dictatura arlechinului. Acest mundialito al lui Gino este singurul de pe faţa planetei care merită la căderea cortinei nu o coroană de lauri, nu un titlu, nu o cupă, ci două, trei, patru. Avem în vedere valoarea intrinse(a)că a jucătorilor inconfundabil bipezi, dacă se poate dezlegaţi de contract, a bugetelor umflate de cluburi cum depăşesc insolvenţa. Aşa, deci: ”Domnilor de la UEFA, rugăm respectuos a binevoi să introduceţi în procedura de tragere la sorţi pentru tururile preliminare ale Champions League cinci bile cu numele România a, b, c, d şi e, tot atâtea cât fiecare dintre marile forţe fotbalistice de pe continent. Chiar şi astfel, ne-am decis să trecem la reducţie şi am procedat cu strângere cordială de inimă pentru că, de la locul şase în sus, toate reprezentantele noastre sunt a mai prima. În ce priveşte Europa League, nu credem că vom întâmpina ezitări. Avansăm un mizilic de şapte competitoare cu şanse egale între ele sau cvasi. Mai rămân două din paişpe pentru barajul de ochii lumii, fiindcă nimeni nu e perfect”. De aceea spuneam că zilele dinaintea turnirului cavaleresc, în care iluzia optică devine bază de selecţie şi de realism magic, au fost, parol, memorabile. Încrezători ca întotdeauna şi tradiţionalişti mai abitir ca nicicând, ne vom călca reciproc pe bătătură, ne vom degusta cu dumnezeii mă-sii şi vom escalada războaiele psihologice. Luaţi cu Europa, am uitat pentru scurtă vreme iarba verde a leacurilor de acasă. Contactele extraterestre cu Italia, Spania, Germania sau Anglia reintră în obicei de cum trece vipia. La anul pe vremea asta, vom închina în acelaşi cadru festiv. Acelaşi balon de săpun, aceeaşi chermeză.