Ce ar fi însemnat 95 de ani cu Marin Preda?

0
255

Admiţând că timpul, foarte îngăduitor câteodată, ar fi avut răbdare cu Marin Preda, autorul ”Moromeţilor” ar fi împlinit, la 5 august, 95 de ani. Prelungindu-i imaginar firul vieţii, nu ne rămâne decât să citim în stele ce alte opere de Preda ar fi înnobilat literatura română. Am menţionat nu întâmplător ”Moromeţii” (vol.I,1955; vol.II, 1967) fiindcă fără arta desăvârşită a autorului în repoziţionarea satului românesc interbelic, acesta nu ni s-ar fi revelat în toată complexitatea. S-a spus că prin moartea lui Marin Preda, în urmă cu 37 de ani, a mai murit o dată clasa ţărănească. Să nu ne mire că la Siliştea-Gumeşti şi-l revendică doar o placă ruginită, un bust ridicat de sculptorul Panaite Chifu şi ograda invadată de vegetaţie care figurează pe lista monumentelor istorice din judeţul Teleorman. Unul dintre primarii de-acolo se confesa uimit că oamenii îl iubesc mai mult pe el, pentru că s-a îngrijit de drumuri şi podeţe, decât pe cel ce i-a făcut celebri în lume. În ”Moromeţii – ultimul capitol”, de Sorin Preda, nepotul de frate al prozatorului, se menţionează că în Siliştea-Gumeşti, deşi mai trăiesc bătrâni, despre Marin Preda puţini îşi amintesc. L-au onorat cu vrute şi nevrute la apariţia ”Moromeţilor”, înverşunaţi că a amestecat numele şi amplasamentul funciar al unora dintre personaje. La începutul anilor 70, când Nicolae Ceauşescu ne băgase la îngheţ cu Tezele din aprilie, ilustrul siliştean, îngrijorat de ceea ce ar fi putut să se întâmple, a avut curajul de a riposta, avându-l scut pe bardul de la Bârca: ”Domnule preşedinte, eu trebuie să vă spun că am aflat ceva şi nu pot să nu vă spun. Dacă vreţi să introduceţi realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid!” Nu s-a sinucis, pentru că realismul socialist nu a fost repus pe tapet, dar avea să-şi bată un cui la sicriu prin apariţia romanului ”Delirul”, în care îl tratează pe mareşalul Ion Antonescu într-o altă cheie decât cea uzitată oficial. Întrucât în etapa premergătoare celui de-al doilea volum al ”Delirului” (la care avea să renunţe) i s-au pus piedici, el a mutat şi mai periculos pentru regim cu Victor Petrini – ”Cel mai iubit dintre pământeni” (1980), o frescă în apă tare a ”obsedantului deceniu” (1947-1958), al formării cadrelor de partid, plin de beţivi, bolnavi şi călăi. La 16 mai 1980, în camera 6 de la Palatul Mogoşoaia, după o zi scăldată în alcool, Marin Preda a decedat. A decedat sau a fost ajutat s-o facă. Cezar Ivănescu, Mariana Şipoş, C. Turturică şi Sorin Preda au elaborat cărţi-document pe tema morţii violente a lui Marin Preda, datorată asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii. Ce ar fi însemnat 95 de ani cu Marin Preda, vă las pe fiecare să meditaţi.