Vremea ”perlelor” şirag

0
860

Pescuitorii de stridii se grăbesc atunci când se laudă că ne furnizează ”perle mai amuzante ca niciodată”, apropo de Bacalaureatul din această vară. E greu de întocmit un clasament pe ani şi generaţii cu această nesecată probă de noapte a minţii, fiindcă şi prostia are germeni de autodepăşire, iar pe seama ei râdem cu gura până la urechi, deşi nu întotdeauna e râsul nostru. Obiectele la care se susţine Bacalaureatul nu sunt nici puţine, nici facile. Avem în vedere, între altele, matematica, fizica, informatica, sociologia, biologia, istoria, geografia, filosofia, psihologia etc., toate contribuind la testul de personalitate a liceanului. Câte puţin din aceste materii regăsim şi în recolta de conchiolină a lucrărilor scrise, cum ar fi: ”capitala SUA este Casa Albă”, ”creierul este un organ oarecum indispensabil capului” sau ”Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor”. Partea leului în materie de cugetări trăsnite revine literaturii: ”Zaharia Stancu a scris un roman desculţ” (eşantion mai vechi, dar nemuritor), ”Ion a fost unul dintre personajele lui Slavici care a ştiut să lupte foarte mult pentru viaţă, dar şi pentru a nu fi bătaia de joc a oamenilor din Siliştea-Gumeşti”. Rebreanu, Slavici şi Preda băgaţi tustrei în aceeaşi oală a creierului opărit, ca şi genurile literare confuze: ”Moromeţii este o capodoperă a liricii româneşti care a reuşit să încânte cu măiestrie cititorii”. Iată în fine ceva provocator, să reciţi din ”Moromeţii” (Fane Roşioru a făcut-o deja). Peste toate, supliciul în materie de Bacalaureat îl reprezintă analizarea textului poetic. Un supliciu nemeritat, fiindcă e necesară multă lectură, inclusiv de contribuţii critice, fapt pe care nici studenţii nu îl stăpânesc îndeajuns. Când Ion Vinea este confundat pe telefonul fără fir cu Ion Voinea, pentru că sună familiar, la ce comentariu te poţi aştepta despre ”Ora fântânilor”? Unele manuale, alternative sau de bază, arată ca lucrările de doctorat. Odată parcurse şi însuşite, dacă aşa ceva e posibil, trimit direct în anii terminali de filologie. Şi cum să treci prin ele, dacă nu cum trece gâsca prin apă, când un fost ministru al educaţiei recomanda numai două ore de studiu general acasă? Competenţa acestuia mergea până acolo încât era gata să ceară anularea Bacalaureatului şi a examenului de admitere în facultăţi. Partea şi mai proastă este că ”mărgăritarele” din tinereţe se cronicizează ca ”mărgăritare” de practică instituţională ale unora dintre cei puşi în funcţii ca să lumineze poporul: ”Hamlet a fost unul dintre cei mai mari scriitori pe care i-a dat umanitatea, alături de Cervantes”. Ce ne mai mirăm că ”Ilie este tatăl lui Slavici, cel mai mare prozator de după anul 1990”?!