Probleme multe şi diverse
În judeţul Olt, sute de biserici monumente istorice au nevoie de intervenţia autorităţilor. Unele se află într-o stare avansată de degradare, altele au nevoie de refaceri la nivelul picturilor sau al acoperişului. Lipsa de intervenţie a autorităţilor este pusă de cele mai multe ori pe seama lipsei resurselor. Potrivit autorităţilor, în jumătate dintre cazuri, chiar şi dacă ar exista bani, demararea lucrărilor nu ar putea fi făcută în scurt timp, deoarece nu există titluri de proprietate pentru ele, document necesar proiectelor. În aceste situaţii, vina aparţine autorităţilor locale, susţin reprezentanţii Prefecturii Olt. Potrivit acestora, primăriile puteau solicita, în 1991, reconstituirea dreptului de proprietate şi asupra imobilelor nu doar a terenurilor, dar nu au făcut-o din nepăsare sau din neştiinţă. Au cerut doar terenurile pentru că ele aduceau bani. Acum, lucrurile sunt mai complicate. Bisericile trebuie să anuleze în instanţă titlurile de proprietate incomplete şi să ceară emiterea celor care să cuprindă şi imobilele. Pentru un astfel de demers este nevoie de fonduri. În plus, nimeni nu garantează că magistraţii le vor da câştig de cauză.

Părţi din istorie pe cale de dispariţie
Biserica de mir de la Seaca-Muşăteşti este cea mai veche mănăstire din judeţul Olt. Construcţia iniţială, din care mai există doar biserica şi câteva elemente din vechea fortificaţie, datează din anul 1512. Construcţia în sine şi resturile din vechea pictură se află într-o avansată stare de degradare. Pentru a putea fi vizitat, lăcaşul de cult necesită urgent o consolidare a clădirii şi o refacere a picturilor. Primăria nu are bani pentru a-i putea reda frumuseţea, fiind şi multe de făcut. “Pentru a reface fosta mănăstire e nevoie de mulţi bani. La buget abia de avem bani pentru funcţionarea administraţiei locale. Clădirea trebuie consolidată, picturile refăcute, zidurile spălate şi multe altele. Noi am intervenit la nivelul acoperişului pentru a stopa infiltrarea apei, din care cauză clădirea se degrada într-un ritm alert”, ne-a declarat edilul Iulian Bărăscu. De la Ministerul Culturii banii au fost solicitaţi de ani buni. De fiecare dată s-au primit promisiuni, bani însă niciodată până acum. Şansa ca situaţia să se schimbe este foarte mică. Nu o spunem noi, ci reprezentantul Ministerului Culturii în teritoriu. “Proiectul este finanţat de Ministerul Culturii, însă nu s-au finanţat lucrările de restaurare. Proiectul este realizat şi avizat la Comisia Naţională a Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului, dar nu s-au alocat efectiv banii pentru demararea lucrărilor”, a declarat Gheorghe Iorga, director Direcţia pentru Cultură şi Culte Olt.
Biserica „Sfinţii Voievozi”, aparţinând Mănăstirii Hotărani, ctitorită în anul 1588 de vornicul Mitrea, mare dregător al Ţării Româneşti, pe ruinele unui sat roman, suburbie a oraşului antic Romula, se află în aceeaşi stare de degradare. Tencuiala este desprinsă pe suprafeţe mari, picturile interioare şi exterioare sunt grav afectate şi nimeni nu pare să aibă insomnie din cauza stării de degradare a unuia dintre cele mai reprezentative repere ale creştinismului din zona de sud a ţării. Administraţia locală nu are bani şi nici nu ar putea să facă mare lucru nici în alte condiţii pentru că nu deţine proprietatea lăcaşului de cult. De la Episcopia Slatinei şi Romanaţiului nu vin nici măcar promisiuni că se fac demersuri să se salveze lăcaşul de cult, iar de la Ministerul Culturii vin doar promisiuni că obiectivul reprezintă o prioritate.

Oamenii sfinţesc… bisericile
Un vechi proverb românesc spune că oamenii sfinţesc locul. El poate fi adaptat şi în cazul lăcaşelor de cult care au nevoie de consolidare şi reabilitare. O demonstrează situaţia bisericilor din Călui şi Oboga, construite pe la 1700. Aici, preoţii au întocmit cu sprijinul autorităţilor locale proiecte în vederea accesării de fonduri europene şi chiar au reuşit să atragă sumele necesare refacerii bisericilor declarate monumente istorice. Cele două exemple vin să demonstreze că acolo unde se vrea se poate, chiar şi fără a se sta cu mâna întinsă la mila bugetelor locale sau a vistieriei ministerului de resort. “Am depus un proiect care este în curs de aprobare. Suma este de aproximativ 300.000 de euro şi se vor face lucrări capitale”, ne-a declarat Gheorge Paul Matei, preotul Parohiei Oboga de Jos. “În momentul de faţă, am reuşit să obţinem, în colaborare cu primăria locală, prin AFIR, fonduri europene nerambursabile de 407.000 euro. Lucrările urmează să înceapă cel mai târziu în toamnă, după organizarea până la 31 august a procedurilor de atribuire a lucrărilor. Acestea vor dura trei ani şi vor viza atât consolidarea clădirii, cât şi refacerea picturilor şi a tot ceea ce ţine de lăcaşul de cult”, ne-a mărturisit Ilie Popescu, preotul Parohiei Călui.

Bani sunt, doar că trebuie descoperiţi
Gheorghe Iorga, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Culte Olt, ne-a mărturisit că banii necesari refacerii lăcaşelor de cult nu sunt repartizaţi de minister instituţiei pe care o conduce, spre a decide când şi unde îi alocă pentru a salva ceea ce se mai poate salva din clădirile de patrimoniu. Rolul instituţiei pe care o conduce este de a stabili priorităţile investiţionale din acest punct de vedere. Astfel se fac anual liste cu priorităţi şi se înaintează la centru. Acolo sunt discutate în diverse foruri, alături de listele cu priorităţi înaintate şi de celelalte judeţe şi se face o listă cu priorităţile naţionale. Următorul pas îl reprezintă atribuirea banilor pentru diversele etape de reabilitare a monumentelor istorice, fie ele obiective de cult sau nu. Până se trece de un pas sau altul, la nivel de minister se fac schimbări şi atunci se schimbă şi priorităţile, pentru că fiecare ministru are propria viziune despre viitorul imobilelor care ne dezvăluie părţi din istorie. Aşa se face că foarte puţine clădiri monumente istorice ajung să fie reabilitate înainte să dispară definitiv. Iorga susţine că acum proprietarii de astfel de clădiri-monument, indiferent de categoria lor, au la dispoziţie mai multe surse de finanţare în afara celei reprezentate de Ministerul Culturii şi Cultelor. Tot ceea ce trebuie să facă aceştia este să se apuce de proiecte şi să acceseze fondurile destinate consolidării şi reabilitării acestor clădiri. Dacă în trecut au fost reabilitate doar câteva zeci de monumente istorice, foarte puţine dintre ele fiind lăcaşe de cult, acesta este convins că situaţia se va schimba în viitorul apropiat.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ