Iertare, colonele Cerchez!

0
1216

Cunoscutul jurnalist craiovean Ion Spânu publică în Cotidianul un articol de pus în ramă: ”Românii au ignorat Ziua Independenţei, de la care s-au împlinit anul acesta 140 de ani”, având explicit ca supratitlu: ”Pentru a nu pomeni rolul Rusiei”. Această ”neforţată” fractură de istorie s-a petrecut de 10 mai, când oficialităţile strânse la Cotroceni au celebrat Ziua Regalităţii şi Ziua Europei, neavând timp şi de Ziua Independenţei. Astfel a fost sărită practic din calendar ziua de 9 mai 1877, când ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a rostit în Adunarea Deputaţilor celebra frază ”Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare…, suntem o naţiune liberă şi independentă!” Au trecut ca apa 140 de ani, poate prea mult pentru memoria generaţiilor din ce în ce mai obosite. Evocarea faptelor de vitejie ale ostaşilor români, în cadru mai larg alături de ruşi, n-ar fi dat deloc bine din punct de vedere diplomatic, şi-ar fi umflat nările scutul antirachetă de la Deveselu. În Bulgaria, la Griviţa, există de ani şi ani un Mausoleu al Ostaşului Român, cu bustul lui Mihail Cerchez, colonelul decorat de Principele Carol I pentru cucerirea redutei. S-au predat atunci 45.000 de turci în frunte cu Osman Paşa. Rănit, acesta a oferit sabia colonelului român, care, neavând autorizarea domnitorului, a evitat s-o primească. A preluat-o, în schimb, cu ambele mâini generalul rus Galeţki, cu sau fără încuviinţarea Marelui duce Nicolae. Anunţăm pe această cale onorabila clasă politică, aceea care a jurat pe biblie în numele suveranităţii, că bustul colonelului Cerchez, de la Griviţa, este bine mersi şi înconjurat de iarbă. Nici marele Kogălniceanu, fost ministru de externe, nu este dus cu capul. Cât priveşte Principele Carol I, într-o Zi a Regalităţii, părerea este că merita ceva mai multă empatie. M.S. Regele Mihai I, dacă tot decretăm Ziua Europei, ar fi putut primi un semn de recunoştinţă pentru că România a scurtat cu şase luni cel de-Al Doilea Război Mondial. Vai, păcatele noastre, uitaserăm: a fost decorat de ruşi! Întorcându-ne la Osman Paşa, episodul capitulării sale a dat apă la moară manualelor de şcoală şi tratatelor redactate de istoricii ruşi întru obstrucţionarea prin omisiune a intervenţiei româneşti. Nici enciclopediile europene nu sunt mai generoase în această privinţă, reducând campania militară din 1877-1878 la titulatura ”Războiul ruso-turc”. Despre Plevna, Griviţa şi Smârdan, literatura de specialitate din spaţiul estic se face că plouă. Şi tot aşa despre telegrama disperată trimisă ”urgent” de ţarul Nicolae, de la Târnovo, unde îşi avea statul major, ”Prinţului Carol I al României, oriunde s-ar afla”. Iertare, colonele Cerchez! Iertare, eroi, oriunde v-aţi afla!