Reporter: Anul în curs a debutat greu pentru toate instituţiile din ţară, din punct de vedere al bugetului. Ce a însemnat pentru DGASPC Dolj această întârziere bugetară?
Florin Stancu, director Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj: „În ceea ce priveşte funcţionarea, lucrând pe regula generală 1/12 din bugetul anului anterior, am reuşit să asigurăm continuitatea şi să nu apară disfuncţii în desfăşurarea normală a activităţii. Legat de investiţii, în această perioadă am putut face doar planuri. Partea bună este că într-un final s-a aprobat şi bugetul şi că acum lucrurile au intrat în normalitate“.

„La capitolul investiţii, mai mult decât dublu comparativ cu 2016”
Rep.: Cum se prezintă bugetul, comparativ cu cel de anul trecut? Este un buget mulţumitor?
F.S.: Bugetul are mai multe componente. Vorbim despre aproximativ 136.000.000 de lei. Dacă facem o analiză, raportat la bugetul anului trecut, sunt ceva creşteri pe componenta de cheltuieli de personal, fiind vorba despre o creştere cu 19 procente. Creşterea a fost necesară şi pentru că au crescut salariile, dar a mai crescut şi numărul de posturi de muncă. În ceea ce priveşte bunurile şi serviciile, aici avem o scădere, fiind la 78% faţă de anul 2016. A scăzut pentru că suntem aşezaţi, reforma sistemului DGASPC din Dolj s-a încheiat, avem centre licenţiate care sunt la standarde europene, practic nu trebuie decât să le întreţinem, de aceea bugetul a scăzut. În domeniul asistenţei sociale, amintind aici plata drepturilor, a indemnizaţiilor către persoanele cu handicap, s-a cam păstrat suma, cu menţiunea că aici pot apărea rectificări pe parcursul anului pentru că, din păcate, sunt tot mai multe persoane care se încadrează în grad de handicap. Sunt peste 2.000 de copii, în judeţul Dolj, care au astfel de probleme, numărul lor fiind în creştere. La capitolul investiţii avem o creştere consistentă, mai mult decât dublu comparativ cu 2016, asta pentru că vom continua strategia de dezvoltare pe care ne-am impus-o pentru judeţul nostru, o strategie care înseamnă dezvoltarea de servicii sociale în urbanul mic.
Rep.: Care sunt priorităţile din punct de vedere investiţional?
F.S.: Strategia anterior amintită permite dezvoltarea serviciilor sociale în toate oraşele judeţului Dolj, astfel încât acestea să devină poli de dezvoltare şi pentru comunităţile limitrofe. Avem acest specific geografic în judeţ, cele şapte oraşe fiind aşezate astfel încât, cuplând comunele limitrofe la aceste oraşe, să acoperim întreaga zonă. Am făcut ceva paşi la Filiaşi, la Băileşti şi la Calafat. Urmează Segarcea, Dăbuleni şi pe zona de Calafat vom face mai mult pentru că este şi mai multă populaţie. Anul acesta avem în plan dezvoltarea a două centre pentru persoanele adulte cu handicap, în special pentru tinerii cu handicap. Copiii noştri fac 18 ani şi trebuie transferaţi în centre pentru adulţi. La ora actuală, toate centrele sunt ocupate la capacitate maximă şi practic nu mai avem unde să îi ducem. Dincolo de aceşti tineri mai avem intrări în sistem şi din rândul vârstnicilor, persoane cu handicap de care nu are cine să aibă grijă şi trebuie neapărat să ajungă în sistem.

Centre pentru tineri la Ciuperceni şi Călăraşi
Rep.: Unde vor funcţiona aceste centre?
F.S.: Unul dintre centre va fi la Ciupercenii Noi. Nu am ales întâmplător această localitate. Este Calafatul cu spital municipal şi Poiana Mare unde avem Spitalul de Psihiatrie. La Ciuperceni am găsit deja spaţiul. Primăria ne-a pus la dispoziţie o clădire, o şcoală care nu mai funcţionează şi astfel vom transforma clădirea în centrul despre care vorbeam. Va fi un centru unde vor fi găzduiţi şi îngrijiţi aproximativ 30 de tineri cu handicap. O altă investiţie este la Călăraşi. Şi aici avem o fostă şcoală, una mai mare, fapt pentru care aici vom putea face un centru cu o capacitate de peste 40 de persoane. Cred că vom reuşi să facem chiar pentru cât ne permite legea, fiind un maximum de 50 de persoane. Şi aici suntem în vecinătatea Spitalului Dăbuleni, astfel costurile vor fi mai mici în caz de vreo nevoie medicală.

Centru pentru copiii cu dizabilităţi la Segarcea
Rep.: Şi pentru copii?
F.S.: Avem şi aici proiecte. Un centru va fi la Segarcea. Aici vom utiliza un fost internat al unei şcoli speciale, chiar peste stradă de spitalul din oraş. Avem şi şcoala foarte aproape, ceea ce ne-a făcut să luăm decizia ca aici să facem un centru pentru copiii cu handicap. Pentru copiii cu astfel de probleme va fi foarte uşor, ţinând cont că avem o şcoală lângă acest centru care va avea 50 de locuri. A patra investiţie este un centru de recuperare pe care îl avem acum în Craiova, pe strada Dragalina, care permite recuperarea copiilor cu handicap din comunitate. În Craiova sunt trei centre de recuperare pentru aproximativ o mie de copii cu handicap, iar în judeţ avem un singur centru, la Băileşti. În judeţ este vorba, din punct de vedere numeric, tot de aproximativ o mie de copii. Avem o echipă mobilă, care face recuperare acasă, dar intervine factorul timp şi de aceea este mai bine să avem centre pentru astfel de servicii. Atunci am gândit un sistem în care unul din centrele noastre, cel de pe Dragalina, să fie mansardat şi la mansardă să creăm spaţii de locuit unde să fie găzduţi copiii care au nevoie de recuperare, două, trei săptămâni, cât se impune.
Rep.: Când credeţi că vor deveni realizabile aceste proiecte?
F.S.: Dacă nu vom întâmpina probleme şi totul decurge conform planului nostru, în cea de-a doua jumătate a anului viitor vom participa la inaugurarea centrelor şi noi chiar ne dorim să se întâmple acest lucru, pentru că suntem la capacitate maximă. Până la finalul acestui an vrem să mai achiziţionăm noi apartamente în Craiova, pentru a face noi case de tip familial. Este o investiţie importantă şi chiar o urgenţă. Sunt necesare aceste spaţii pentru copiii din sistem, copii care nu se adaptează la asistenţi maternali şi care au nevoie de un loc al lor. Avem 17 apartamente şi ne mai dorim achiziţia a încă patru apartamente. Am ales apartamente pentru că mediul dintr-un bloc, vecinii, faptul că aceşti copii merg la o şcoală din cartier, toate aceste lucruri ajută la integrarea lor în societate. Ne ajută foarte mult şi vecinii, copiii leagă prietenii cu ceilalţi copii din bloc.

„Numărul intrărilor este mult mai mare decât ieşirile din sistem”
Rep.: Din punct de vedere al resursei umane, care mai este situaţia DGASPC Dolj? Mai aveţi nevoie de asistenţi maternali?
F.S.: În prezent avem 250 de posturi pentru asistenţi maternali, fiind ocupate mai mult de 230 dintre acestea. Am solicitat, săptămâna trecută, la şedinţa de consiliu judeţean, alte 50 de posturi pentru asistenţi maternali, asta pentru a fi pregătiţi în a plasa şi copii pe viitor. Din păcate, se menţine această tendinţă de intrare în sistem, suntem într-o fază în care numărul intrărilor este mult mai mare decât ieşirile şi atunci avem nevoie de spaţii şi de personal care să îi preia pe aceşti copii. Anual avem o medie de 130-150 de intrări, iar ieşiri sunt undeva la 30-40 de persoane, fiind clar că sistemul trebuie dezvoltat continuu.

Perioada adolescenţei, dificilă pentru unii asistenţi maternali
Rep.: Sunt situaţii când asistenţii maternali renunţă la a mai avea grijă de copil?
F.S.: Există şi astfel de situaţii, dar foarte puţine, undeva sub 10% din numărul total de asistenţi. Acestea trebuie văzute într-o cheie de excepţie. Ei ne spun, într-o anumită formă, că nu se mai potrivesc cu copilul şi nu mai pot să continue. Este bine că ni se spun lucrurile acestea şi că nu se încearcă o gestionare greşită a situaţiei. Astfel de situaţii apar când copilul ajunge la adolescenţă. Este şi o vârstă mai dificilă şi automat aici apar şi situaţii deosebite. În astfel de cazuri fie se mută copilul la un alt asistent, ceea este mai greu din punct de vedere emoţional, fie este mutat într-o casă de tip familial.
Rep.: Sunt şi situaţii când asistentul maternal păstrează legătura cu cel pe care îl are în grijă după ce a împlinit 18 ani?
F.S.: În primul rând, trebuie să amintim acele situaţii când, după o anumită perioadă de timp, relativ scurtă, asistentul maternal face demersuri pentru adopţie. Avem multe astfel de situaţii. Apoi, la copiii plasaţi în mediul rural se întâmplă să se ajungă la 18 ani, să rămână în familia respectivă, să se căsătorească şi, practic, să facă parte din familia asistentului maternal. Sunt poveşti de succes şi cu siguranţă sunt mult mai multe decât situaţiile când asistentul maternal renunţă la a mai avea grijă de un copil.

„Volumul de muncă este unul mai echilibrat”
Rep.: Personal suficient pentru buna funcţionare a instituţiei aveţi?
F.S.: Aici am avut o perioadă de timp când angajările erau limitate, când salariile nu încurajau pătrunderea în sistem, dar din 2015 s-au ridicat barierele legislative şi am putut să completăm numărul de personal din instituţie şi la ora actuală lucrurile sunt mult mai relaxate, mai fireşti şi volumul de muncă este unul mai echilibrat.
Rep.: Combustibilul mai pune probleme? Se pot face deplasări în teren în condiţii optime?
F.S.: A fost şi la acest capitol o perioadă când s-a redus cantitatea de motorină, de la 200 de litri/lună/maşină, la o sută. Automat era foarte greu, dar şi aici s-a revenit, din 2015, la cantitatea de 200 de litri şi nu mai sunt probleme.
Rep.: Legat de meniul zilnic al celor din sistem, cât mai este norma zilnică de hrană?
F.S.: Avem un plafon valoric stabilit la 16,6 lei pe zi pentru fiecare persoană. Este un plafon generos în acest moment. Au fost perioade când plafonul era de 7,5 lei, mult subdimensionat. Şi atunci, în Dolj, noi am putut majora plafonul cu 50 de procente şi nu au fost probleme.

„Anul trecut am reuşit să ducem în tabără peste 400 de copii”
Rep.: Ce pregătiţi copiilor din sistem pentru sezonul estival?
F.S.: Ca în fiecare an, vom avea în vedere organizarea taberelor. Sunt momente când aceşti copii, prin intermediul taberelor, îşi sudează prietenii, îşi formează deprinderile de viaţă independentă, reuşesc să înţeleagă cum ar trebui să se integreze în societate, au experienţa traiului într-o altă localitate, fapt pentru care aceste tabere sunt extrem de utile. De la an la an, numărul copiilor care merg în tabere creşte. Cele mai multe tabere sunt organizate cu fonduri asigurate de Consiliul Judeţean Dolj, dar mai sunt colaborări şi cu Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret sau cu asociaţii şi fundaţii care mai oferă astfel de programe. Anul trecut am reuşit să ducem în tabără peste 400 de copii, cel mai mare număr din ultimii ani. Sperăm ca şi în acest an numărul să fie cel puţin egal cu cel din 2016.
Rep.: Cum se prezintă judeţul Dolj din punct de vedere al copiilor ai căror părinţi sunt nevoiţi să părăsească ţara pentru un loc de muncă, copii care rămân în grija altor persoane din familie sau din grupul de prieteni?
F.S.: Este un număr foarte mare de copii aflaţi în această situaţie. Vorbim de aproximativ 2.000 de copii, număr ce rezultă din monitorizările oficiale. Cum acestea nu reflectă întotdeauna realitatea, noi presupunem că numărul real este mult mai mare, chiar de patru ori decât cel oficial. Este nevoie de o implicare serioasă în acţiunile de prevenire, activităţi pe care le au în sarcină primăriile. Din păcate, aceste primării nu au personal specializat pe activităţi de asistenţă socială. Chiar şi aşa se fac eforturi pentru a gestiona situaţia.

Primăriile din judeţ, deficitare la capitolul asistenţă socială
Rep.: Există în judeţ primării cu un compartiment de asistenţă unde lucrează personal specializat?
F.S.: Avem Primăria Craiova, Primăria Băileşti, aici serviciul de asistenţă socială fiind într-o fază incipientă, cu cinci persoane, şi Primăria Calafat. În total sunt patru sau cinci astfel de servicii în tot judeţul, lucru nu tocmai bun. Noi am creat, la nivel de instituţie, o structură care să încerce să formeze şi oamenii din primării, care au doar atribuţii de asistenţă socială, aceasta însemnând că mai fac şi altceva în unitatea respectivă. Este greu cu formarea. Şi aceste probleme vin din vremea comunistă, când şcolile de asistenţă socială au fost desfiinţate. La vremea respectivă, societatea comunistă nu avea probleme sociale declarate. Şcolile au fost reînfiinţate în anul 1990 şi de atunci se tot formează mediul academic. Spre exemplu, Universitatea din Craiova are o astfel de facultate, dar produce cam 30 de absolvenţi în fiecare an. Foarte puţin, comparativ cu nevoile Doljului. Aceasta este o problemă pe care ar trebui să o rezolve şi Ministerul Educaţiei. Până se va rezolva însă, vom completa cu formare de specialitate la oamenii pe care deja îi avem.

„Avem câteva fenomene sociale mai acute”
Rep.: Problematica socială de la nivelul judeţului Dolj, comparativ cu celelalte judeţe din ţară?
F.S.: Doljul este un judeţ foarte mare, al cincilea ca mărime din ţară şi sigur că şi problemele sociale sunt numeroase. Avem câteva fenomene sociale mai acute şi mai puternice, fenomene pe care le avem în vizor. Vorbim de abandonul copilului, apoi de fenomenul copiilor lăsaţi în ţară, părinţii plecând în străinătate, avem violenţa fizică, verbală, emoţională. De asemenea, o altă mare problemă este exploatarea prin muncă a copiilor, intrând aici şi cerşetoria. Aceste patru fenomene sunt mult prea prezente şi ne luptăm cu ele zilnic. De exemplu, avem zeci de apeluri în fiecare lună, la Telefonul Copilului, dar cu siguranţă situaţiile sunt mult mai multe, de aceea foarte importantă este şi implicarea societăţii. Este foarte bine ca noi să fim sesizaţi despre aceste cazuri deloc plăcute.

„Ar fi ca o trădare să plec din echipă”
Rep.: Care este viziunea dumneavoastră, în calitate de manager, pentru următorii trei-patru ani în ceea ce priveşte asistenţa socială din Dolj?
F.S.: Noi facem aceste strategii de dezvoltare a sistemului unele pe cinci ani, altele pe doi ani. Acum, strategia de dezvoltare aprobată este până în 2020, în sensul în care vă spuneam că vrem să dezvoltăm servicii sociale în urbanul mic, astfel încât să gestionăm şi problemele din comunele limitrofe şi în acest fel să asigurăm întreg judeţul. Problemele sociale nu vor scădea curând în Dolj, motiv pentru care trebuie să fim pregătiţi pentru a trata efectele.
Rep.: Este un sistem nu tocmai uşor. V-aţi gândit vreodată să abandonaţi, să vă reorientaţi profesional?
F.S.: În acest domeniu munca este una solicitantă, complexă, dar în principal este o muncă de echipă şi atunci când ajungi la serviciu şi te simţi ca făcând parte din această echipă, când îţi dai seama că poţi construi alături de colegi, nu ai cum să te gândeşti vreodată să părăseşti echipa. Ar fi ca o trădare să plec din echipă. Tocmai acest spirit de echipă ne face pe fiecare dintre noi să continuăm, la toate acestea adăugându-se bucuria unui copil din sistem, zâmbetul unei persoane adulte care tocmai a depăşit un moment greu cu ajutorul nostru. Nici nu m-am gândit până acum şi nici nu mă gândesc la o altfel de carieră. Simt că aparţin acestei echipe şi că pot să gestionez lucrurile.