Forfotă mare pe câmpurile din Dăbuleni: producătorii au dat startul plantării de lubeniţe

Faptul că pepenii de Dăbuleni sunt mândria oltenilor este cunoscut deja. În această perioadă, oamenii din această localitate muncesc de zor, startul sezonului de plantare a lubeniţelor fiind dat de mai bine de o săptămână. Cu grijă şi nădejde că anul va fi unul bun, producătorii de pepeni stau mai toată ziua în solarii pentru a se asigura că plantele iau calea cea bună. Unii au optat pentru lubeniţe altoite, alţii le preferă pe cele obişnuite sau pe cele suspendate şi sunt convinşi că, dacă recolta va fi bogată, şi profitul va fi unul pe măsură. Legat de preţuri, aceştia nu estimează nicio creştere, cel mai probabil vom plăti pentru un kilogram de pepene roşu, în plin sezon, acelaşi leu de anul trecut.

0
1247

Cei mai inventivi dintre producătorii de lubeniţe din Dăbuleni îşi fac publică îndeletnicirea lor, pe paginile de socializare. Au învăţat deja că reclama este mană cerească pentru negoţ, aşa că aceştia îşi ţin la curent clienţii cu etapele pe care le parcurge obţinerea lubeniţei sau a pepenului galben. Fotografii multe şi explicaţii la fiecare în parte, aşa află omul cum stă treaba cu plantarea şi întreţinerea lubeniţelor de Dăbuleni.

Trei variante de lucru, pepenii suspendaţi ultima fiţă
Astfel, în această perioadă, mai toată suflarea din oraşul doljean se ocupă cu plantarea pepenilor la câmp. După ce au stat o bună perioadă în solarii, micile plante au ieşit acum în bătaia soarelui, dar nu oricum, ci respectând anumite reguli. Terenul deja a fost pregătit, arăturile şi erbicidarea asigurând acum o bună dezvoltare a plantei. Răsadurile au ajuns deja la locurile stabilite, foliile de protecţie şi sistemul de irigare fiind foarte importante de acum încolo. Urmează întreţinerea şi asigurarea că la sfârşitul lui iunie, începutul lui iulie, vor apărea primii pepeni în pieţe. Sunt producători care au ales şi varianta pepenilor suspendaţi. Aceste culturi impun o muncă mai migăloasă, dar oferă şi avantaje mai mari, printre care o mai bună expunere la soare, maturare mai rapidă, o bună aerisire şi evitarea contactului cu solul, împiedicând astfel o posibilă putrezire.

„Pentru un hectar de teren bagi cam 3.000-3.500 de euro”
Legat de profitabilitatea acestei îndeletniciri, oamenii se declară mulţumiţi. Cei care spun că nu le este bine, nu vor să recunoască realitatea, aceasta este concluzia unuia dintre producătorii de lubeniţe din Dăbuleni. Nea Costică face acest lucru de când se ştie şi acum întreaga familie, inclusiv nepoţii, a fost antrenată în această direcţie. „Pentru un hectar de teren, de exemplu, bagi cam 3.000-3.500 de euro, în funcţie de costuri. Producem, după un hectar, cam 43 de tone de lubeniţă, dacă anul este unul bun. Contează extraordinar de mult condiţiile meteo. Eu am pus şi seminţe, dar am cumpărat şi direct răsaduri. Sunt avantaje şi dezavantaje în ambele cazuri, dar sunt date tehnice şi prefer să nu intru în amănunte. Munca noastră nu se mai pune. Ne trezim la cinci şi intrăm noaptea în casă. Mai mergem să vedem şi cum stau culturile noaptea, mai ales când apar şi ştiţi şi dumneavostră că se fură foarte mult”, a explicat nea Costică.

Împărţiţi între pieţele din Bucureşti şi Craiova
Foarte mulţi dintre producătorii de lubeniţă din Dăbuleni iau drumul pieţelor din capitală. O fac pentru că acolo preţul pentru kilogramul de pepene este mai mare şi astfel profitul îi mulţumeşte mai mult. Dezavantajul este că vreme de aproape patru luni îşi petrec nopţile în piaţă, pe paturi impovizate direct lângă grămezile de pepeni. Acolo mănâncă, îşi fac duş la băile publice, se împrietenesc cu precupeţi veniţi din toate colţurile ţării şi aproape că nici nu mai contează că e sâmbătă, duminică sau luni. Nu au nicio zi liberă, căci vorba ‘ceea: nu se ştie când apare clientul! „Preţul mediu pentru un kilogram de lubeniţă va fi şi în acest an, undeva la 70 de bani. Spun asta pentru că mai vindem şi cu ridicata şi atunci preţul este mai mic. Deci, la un hectar, una peste alta, scoţi cam 6.500 de euro, într-un an bun. Noi mergem şi la Bucureşti, în piaţă. Deja am stabilit locurile acolo, că e cu tragere la sorţi şi am obţinut o masă bunicică. Acolo faci treabă. Într-o zi foarte bună poţi lua şi 5.000-6.000 de lei. Sub 3.000 de lei nu ai voie să faci. La Craiova, merg fata şi ginerele, acolo în Craioviţa. Aici facem cam 2.000 de lei pe zi. Una peste alta, suntem mulţumiţi. Iar cine spune că nu, acela minte. Când nu curge, pică şi invers. Să renunţe la activitate acela care este nemulţumit”, spune, râzând, doljeanul.

„Mare brânză şi cu OSIM-ul ăsta. Praf în ochii, aia e”
În oraşul Dăbuleni se cultivă, anual, aproximativ 1.200 de hectare cu lubeniţă. Deşi pepenele de Dăbuleni a fost înregistrat la OSIM din anul 2010, agricultorii susţin că acest lucru nu îi ajută foarte mult, o mare problemă a lor fiind faptul că autorităţile nu îi ajută ca pepenii să ajungă şi în marile magazine. „Mare brânză şi cu OSIM-ul ăsta. Praf în ochii, aia e. Tot noi ne descurcăm cum putem. Statul nu ne-a subvenţionat nică măcar apa. Peste tot ne laudă că Dăbuleni în sus, Dăbuleni în jos, dar aceste laude nu ţin de foame. Vrem implicare efectivă, ne dorim şi noi să fim susţinuţi. Când or veni timpurile alea să vedem pepeni de-ai noştri în supermarketuri? Stăm şi ne ţigănim cu samsarii, în sensul că ei ar lua pe preţuri de nimic, noi ţinem la preţ ca măcar să scoatem ce am băgat. Voiau, de exemplu, vara trecută, să-mi dea unii un ban pe kilogram. Este inuman, dar nimeni din rândul autorităţilor nu se implică”, a conchis nea Costică.