Pescăruşul lui Franklin

Pescăruşul lui Franklin (Larus pipixcan) cuibăreşte în America de Nord şi iernează pe coasta vestică a Americii de Sud. El are ciocul negru, frunte albă, iar restul capului negru cu un inel orbital alb. Pescăruşul lui Franklin are o statură puţin mai mică decât restul confraţilor şi spatele gri închis ca la un pescăruş sur. În afara arealului tradiţional, anual sunt văzute exemplare şi în Palearcticul de vest, dar sunt notate mai puţin de zece observaţii în fiecare an. Pe parcursul lunii decembrie 2016, specia a mai fost observată în Belgia şi Danemarca. În perioada sărbătorilor, celebrul de acum pescăruş american a fost observat şi pe râul Olt, în apropierea podului de la intrarea în Slatina, de către unul dintre fondatorii Societăţii Ornitologice Române, Szabó József junior. „Colegul şi prietenul meu Pál Lajos, cu care pornisem, avea 314 specii pe lista lui anuală, un număr ce nu a fost atins niciodată într-un singur an la noi, iar eu eram la 305 – un număr acceptabil, având în vedere că nu văzusem o multitudine de specii comune cum ar fi sitarul de pădure sau fluturaşul de stâncă. Am ajuns aproape de oraşul Slatina unde, înainte de intrarea în oraş dinspre Craiova, ne-am oprit la pod să mai aruncăm o privire pe lac înainte să se întunece. În faţa noastră, la vreo 100 de metri, era un stol de 200- 300 de exemplare de pescăruşi râzători (Larus ridibundus), iar pe apă stoluri răzleţe de raţe sunătoare. După ce am „scanat” cu binoclul lacul şi nu mi-a sărit nimic în ochi, m-am hotărât să mă uit cu luneta la pescăruşi, doar – doar găsesc vreunul cu inel color. Uitându-mă la picioarele roşii ale pescăruşilor râzători din faţa stolului, dintr-o dată am zărit un pescăruş care era diferit, într-o zonă cu mai puţine păsări. Avea cioc negru, frunte albă, iar restul capului negru cu un inel orbital alb şi cu o statură puţin mai mică, din câte am putut vedea, şi spatele gri închis ca la un pescăruş sur. În acel moment, i-am zis lui Lajos să vină şi el să se uite şi m-am repezit la maşină, mi-am luat aparatul foto pe care l-am aşezat pe parapetul de beton de pe marginea digului şi am început să fac poze. Cuvintele pe care le-am rostit în acele câteva minute nu le pot reproduce, însă pentru amândoi un lucru era clar şi anume că este o specie nouă pentru fauna României. Am făcut puţin peste 200 de imagini, majoritatea catastrofale, dar la unele am reuşit cumva să ţin aparatul să nu se mişte”, a povestit Szabó József junior pentru Realitatea Oltului.

Specialiştii au găsit o explicaţie

„Ca şi alte specii de păsări migratoare, el a venit în sud datorită condiţiilor meteo. Temperaturile extrem de scăzute din timpul iernii au determinat păsările să găsească zone cu climă mai blândă. În această iarnă, în Canada, temperaturile au scăzut mult comparativ cu media anilor trecuţi. Pescăruşul Franklin a ajuns la noi în căutarea de condiţii climaterice mai blânde decât în Canada. Aici a găsit ceea ce căuta: hrană – depozitele de gunoi menajer de la marginea Slatinei – , de-asta sunt şi pescăruşi comuni pe Olt“, a spus Croitoru, reprezentant al Comisiei pentru ocrotirea naturii din cadrul Academiei Române – Subcomisia Oltenia. Potrivit acestuia, în ultimii 10-15 ani, zestrea faunistică a Oltului s-a îmbogăţit semnificativ. „În ultimii ani am devenit, datorită Luncii Oltului, un punct de atracţie. Ce se întâmplă la noi este comparabil cu Delta, pentru că aici aceste specii găsesc ape line, curgătoare, cu foarte multe ochiuri de apă care nu îngheaţă”, a precizat Croitoru.
Franklin nu este singura specie venită de pe alte continente. Tot la începutul acestui an, pe apele Oltului au fost zărite şi câteva exemplare de raţă catifelată 8 (Melanitta fusca). Ca aspect, aceasta este o raţă de talie mare, de culoare negricioasă, are o dungă albă la aripă, spre deosebire de rudele ei. La femele, când penajul începe să se uzeze, apare o pată albă în obraji. Masculul, în penaj nupţial, are ciocul spectaculos de mare, cu puţin alb şi galben, şi o pată colorată sub ochi. Raţa catifelată locuieşte în zonele nordice, aproape de Cercul Polar. De obicei, cuibăresc în nordul extrem al Europei şi al Asiei vestice. Există însă o populaţie însemnată care şi-a părăsit aria de domiciliu, stabilindu-se pentru cuibărit mai la sud, în estul Turciei.
Tot pe râul Olt sunt din ce în ce mai prezenţi şi spectaculoşii pelicani. Cele mai multe exemplare au fost observate aproape de vărsarea râului în apele Dunării. Toate aceste specii vin, alături de egrete, cormorani, berze şi pescăruşi, să îmbogăţească fauna de pe râul Olt, în care lebedele fac spectacol prin frumuseţea şi numărul lor.

De dragul naturii

Agenţia pentru Protecţia Mediului Olt a implementat în ultimii ani mai multe programe menite să conserve condiţiile de habitat şi hrană pentru păsările care şi-au găsit ,,casă” pe râul Olt, dar şi în bălţile din Lunca Dunării. În urmă cu cinci ani, APM Olt a investit 185.000 lei din fonduri europene în reconstrucţia unor zone din Situl Natura 2000, cu scopul de a asigura premisele dezvoltării biodiversităţii.