Încă o ispravă “marca Daum”

0
360

Ce am văzut noi, duminică seara, în transmisie de la Cluj Arena, unde (n-aş fi crezut) România şi Danemarca s-au bătut pentru Visul rusesc. Păi, cu foarte mici luminozităţi, o partidă oarbă. Au ratat orbeşte şi ai noştri şi ai lor. S-a pasat orbeşte, mai ales de partea română, s-a centrat orbeşte în picioarele şi în stomacul adversarului, s-a fugit de cornere ca dracul de tămâie. N-avem jucători care să alerteze apărările, n-avem jucători de cap şi tare mi-e teamă că nici jucători cu cap. Îi ameţim cu sisteme şi savantlâcuri de parcă e în joc legea gravitaţiei, iar ei chiar pică în fund la o minge pe care un debutant ar transforma-o în gol. Mi-e dor de un şut sănătos în vinclu şi nu-l găsesc decât în amintiri sau pe la străini. Am (re)văzut o echipă a României ternă şi temătoare, plouată pe dedesubt de prăpăstiosul buletin meteo din ajun. Încă o aflare în treabă a tricolorilor, încă o ispravă “marca Daum”, cel care una declară pe la conferinţe şi alta se întâmplă pe teren, unde schema ofensivă se întoarce sieşi ca defensivă. Dar ce a văzut el, tehnicianul tricolorilor, pe Cluj Arena? O mare “investiţie de energie” în prima repriză şi o scădere inadmisibilă de nivel în repriza secundă. Cu alte cuvinte, condiţia fizică a combatanţilor lasă de dorit. Cine să fie de vină: televiziunea care i-a arătat, iarba de acasă? De-aia, te pomeneşti, l-o fi schimbat Alibec pe Keşeru, ca să-şi care singur şi odihnit mingile, poate va da jos şi câteva kilograme. Ivan a fost şi el introdus în locul incorigibilului Chipciu, abia în minutul 85, numai pentru a bifa, conform uzanţei. Dar cum vede acelaşi Daum soarta României în grupa E, la adăpostul salariului său de 50.000 de euro lunar, din care a decartat atât de puţin? Predicând în deşert pe seama unor şanse pur teoretice de a mai prinde locul care trimite la meciul de baraj, doi. Practic, în ce fel, câtă vreme, cu 6 puncte, suntem devansaţi de Muntenegru (7p.) şi Danemarca (7 p.). Ghinion! Cu ambele vom susţine returul în deplasare, după ce, în bătătura proprie, le-am învins pe jumătate. Da, fotbalul este imprevizibil. Până la un punct însă, când sita valorii îşi intră-n mână. Am cedat la scor de forfait cu Polonia, iar cu celelalte contracandidate am smuls 1-1 (penalty ratat de Stanciu în ultimul minut), respectiv 0-0. Din 9 puncte, ne-am ales cu două. Acum visăm cai verzi pe pereţi şi tropote delirante, vom face, vom drege. Ajunge! Aproape toate ideile tovarăşului de joacă al lui Burleanu au dat chix, începând cu selecţia, care şi aşa e searbădă. Faptul că în carieră a salvat-o pe Koln de la retrogradare ne face să credem că acolo e zona sa de lucru. Comparaţia cu mari antrenori, care, pasă-mi-te, nici ei nu înving totdeauna, este puerilă şi neavenită.