Vitezele lui Juncker şi pisica lui Moscovici

0
121

Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, umblă la codul rutier al celor 27 de state ale Uniunii şi vrea o Europă în două viteze. Am zice în două benzi, fiecare stat cu viteza care îi convine sau de care e capabil. Depinde, ca să respectăm terminologia, de marca maşinii, de motor, de conducătorul auto. Dar dincolo de viteze sau benzi, spre a ne mai veni în fire, există cinci scenarii de reconfigurare, fiecare cu oportunităţile lui: ”continuând pe acelaşi drum”,”accent exclusiv pe Piaţa Unică”,”cei care doresc mai mult realizează mai mult”,”mai puţin, dar mai eficient”,”mult mai mult împreună”. Dacă e aşa, monsieur Juncker nu mai pare domnul Jungher, Pumnal sau Stilet. Intrând în lexicul de bază al UE, acesta nu are a bulversa în literă şi spirit cunoscutele forme inflexionare de strategie şi construcţie: drepturi şi obligaţii. E greu de crezut că statele cu lentoare economică, fiindcă aici e cuiul şi pe-aici suntem noi, vor fi ţinute la garaj, în timp ce statele cu ştaif vor pofti la salon pentru a se bate în cuţite şi pahare. …Sau va fi tocmai invers?! Detaliile conceptuale marca Juncker&Co se lasă aşteptate până la Summitul istoric din 25 martie, de la Roma, menit să răspundă unor probleme cardinale: criza economică, ameninţările teroriste, Brexit-ul, criza refugiaţilor şi a migranţilor (apropo, am citit un reportaj despre Suedia şi m-am îngrozit). De-aici, arhitectura noii Uniuni Europene capătă accente dramatice, puse în gura comisarului european pentru afaceri economice, Pierre Moscovici: ”Putem continua în general la fel ca până acum, cu paşi mărunţi sau să revenim la competenţe mai naţionale, să ne limităm la piaţa unică sau, de ce nu, să desfiinţăm UE”. Zbang! Aflaţi pe recepţie, românii au coborât pragul încrederii în UE de la 65 la 52%, oricum, spre onoarea lor, peste media europeană. Sunt aceiaşi care, sondaj de sondaj, erau de părere că direcţia în care se mişcă ţara e greşită şi sigur nu s-au referit la Direcţia de taxe şi impozite. Orice încercare de a revigora ciotul de economie rămas după decapitarea din exterior, cu largul sprijin din interior, era tratată drept eurosceptică, ruşinoasă, de pus la zid, în timp ce optimismul emergent făcea clăbuci. Acum vine monsieur Moscovici, cu pisica lui otrăvită, şi ne umple de bale ”mai naţionale” sub câinoşenia desfiinţării UE. Ca şi cum, după ce te-a înşelat copios, nevasta ţi-a mai şi proptit bagajele la uşă. Numai că odată vede naşul pânza Penelopei, iar la a doua nuntă se vine cu lumânări. Mă rog, ne dregem cu Ottonel. ”Suntem pentru o Europă puternică, consolidată, unitară şi incluzivă”, îi spune Klaus Iohannis prim-ministrului maltez Joseph Muscat, ca pentru a duce vorba mai departe. Păi să fim!