Mari sponsori în aşteptare

0
310

Pe lângă aceea că românul s-a născut poet, mai nou s-a născut şi sportiv. Multe din administraţiile locale, sufocate de numărul imens al celor ce ascultă de îndemnul multisecular ”mens sana in corpore sano”, se regăsesc, profesional imprimate, pe tricouri care transpiră în diverse astfel de discipline. Cum cu latina în şcoli se stă din ce în ce mai rău, e bine de arătat că sana în acest caz nu este un produs lactat, şi nici sano. Partidele politice, dacă strecoară în platformele lor electorale câteva fraze despre sănătate, despre sport nici atât. Marginal, numeroase primării comunale, cărora le bat în uşă întreţinuţii social, se întrec în construit stadioane şi bazine de înot. Nici primăriile orăşeneşi sau municipale nu se lasă mai prejos. Însăşi primăriţa Bucureştilor a sprijinit transferul Cristinei Neagu de la Buducnost la CSM, care nu înseamnă Consiliul Suprem al Magistraturii. Ne amintim cu câtă osârdie intelectuali ai vremii şi oameni de rând luau în cătare echipe de generali ai armatei şi internelor, pentru ca astăzi toţi aceştia să figureze ca precursori. N-avem decât să admitem că scutul de la Deveselu va sta de strajă în compartimentul defensiv al unei grupări în şorturi cu însemnele NATO. Dacă am ajuns prea departe, să facem stânga împrejur la alţi mari sponsori în aşteptarea performanţelor sportive. Un mare sponsor în ceea ce priveşte definirea României ca stat strategic pe terenurile de luptă în această parte a Europei ar fi Guvernul Grindeanu. OUG nr.13 şi 14 au creat ciondăneli inclusiv pe tema ceasurilor înaintate de promulgare. Cu OUG nr.15, dacă s-ar trece transparent la nocturna de pe Naţionala Arena, ca şi de pe alte arene din ţară, aţi vedea aplaudaci. O textilă inscripţionată Guvernul Grindeanu, odată ce i se fâlfâise de un guvern tehnocrat, ar sta strâmb pe Bancu? Echipe de fotbal, de handbal, de baschet, şi să nu uităm de Avântul Curcani, ar strănuta având pe spate ştraiful cu Parlamentul României? Cu mai multă abnegaţie în accesarea fondurilor de la Bruxelles, România fiind membră UE cu drepturi depline, s-ar putea ajunge la crearea de teamuri cu potenţial nevisat de înaintaşii noştri: Petschowski, Ozon, Dobrin, Oblemenco, de ce nu Gruia, Penu, Gaţu, Birtalan. L-aş vota cu ambele mâini pe cel ce mi s-ar părea partizan Cotrocenilor, cunoscându-i îndeaproape trăirile pentru tricolor, fezandate pe un echipament ca pentru afară. Să sari la cap, să faci presing, să te ia salvarea pentru cât te sacrifici cu Instituţia Prezidenţială pe umeri – ce poate fi mai înălţător? Domnule Iohannis, lăsaţi-le încolo de case. A fost odată Casa Centrală a Armatei, azi o vedem şi nu e. Lipiţi Palatul Cotroceni pe-o manşaftă mioritică şi haideţi la referendum.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentAer de Slatina
Articolul următorCine face lumină?