Vrem o ţară ca afară? S-o facem ca afară!

0
962

Să deosebim adevărul de propagandă! Aceasta pare a fi marea provocare a acestor zile. Mi-a atras atenţia confruntarea pe tema implicării sau nu a multinaţionalelor/corporaţiilor în derularea evenimentelor protestatare. Ca om cu principii şi valori liberale, nu mă pot număra printre cei care atacă, folosind o retorică vetustă, rolul important al acestor companii în viaţa economică şi socială a ţării noastre. Dar nici nu mă număr printre cei, nu puţini, care consideră că a dezbate relaţia noastră ca stat cu aceste corporaţii este deja un afront adus investiţiilor făcute de acestea. Globalizarea este un proces ireversibil la care toţi, cetăţeni, firme, naţiuni, trebuie să ne adaptăm, convieţuind în reglementare şi negociere, partajând obiective generale comune. România nu poate fi şi nu este o excepţie. România are nevoie în continuare de investiţii străine solide, de prezenţa multinaţionalelor, în special din perspectiva transferului de cunoaştere, de tehnologie nouă. În acelaşi timp, România trebuie să îşi apere demnitatea statului şi demnitatea cetăţenilor săi. Prin reglementări inteligente. Prin legi clare. Prin acţiuni guvernamentale bazate pe argumente solide. Şi, da, printr-o dezbatere permanentă cu aceste corporaţii despre lucrurile care nu merg. Şi, da, prin sancţionarea în baza legii a comportamentelor şi acţiunilor lor nelegitime, nelegale (acolo unde se dovedesc ca atare) din perspectiva interesului nostru ca stat. În materia abordării capitalului românesc şi a celui multinaţional, trebuie să învăţăm repede să deschidem ambii ochi. Pentru a avea vederea clară asupra întregii fotografii din economia şi bussines-ul carpato-danubiano-pontic.
De asemenea, trebuie să învăţăm repede să ne punem întrebările corecte… Două treimi din economia românească sunt controlate de multinaţionale, iar 87% din ajutoarele de stat (din banii contribua¬bililor români) se duc către firmele străine. Primim ca stat înapoi pe măsura acestor ”facilităţi”? Ar fi nevoie (aşa ca afară!) de un Raport Etic Anual al tuturor companiilor cu activitate pe teritoriul României (deci şi al multinaţionalelor) din care să aflăm impactul economic, bugetar, financiar, din perspectiva locurilor de muncă reale create şi mai cu seamă a calităţii lor, a beneficiilor pentru societate, pentru mediu, pentru comunităţile defavorizate etc. a activităţii acestor corporaţii? Putem ca stat să imaginăm pârghii prin care să creştem (aşa, ca afară!) ”loialitatea” acestor corporaţii faţă de statul român, astfel încât externalizarea profiturilor făcute în România către ţările mamă să fie descurajată? Sunt doar câteva întrebări legitime pe care trebuie să ni le punem repede dacă nu vrem să rămânem la periferia dezvoltării. Este nevoie de un tratament egal între companiile străine şi cele româneşti dacă ţinem la demnitatea noastră de stat şi de cetăţeni. Tratament egal şi la acordarea ajutoarelor de stat, şi la reglementarea profiturilor, şi la responsabilitatea socială, şi la modul de control şi de sancţionare în justiţie a derapajelor de la lege şi de la reglementările unitare.
Aşa facem o ţară ca afară!
Forţa multinaţionalelor este tot mai mare. Ele, cele mai mari, încearcă să se substituie statelor. Au devenit chiar ele adevărate state-imperii economico-financiare.
Statele civilizate, conştiente de asta, iau măsuri peste măsuri pentru a-şi apăra integritatea, identitatea, demnitatea. Şi noi trebuie să facem la fel! Nu răţoindu-ne la ele în stradă, în parlament sau pe reţelele de socializare. Ci printr-un RMN de mare capacitate (Reglementare, Monitorizare, Negociere).
P.S. Recent, Danemarca a creat o entitate instituţională care se va ocupa special de relaţia cu corporaţiile. Ea va funcţiona ca un adevărat minister pentru GAFA (de la denumirea Google, Apple, Facebook, Amazon). Noi ce facem?!

Ion Cupă, deputat, preşedinte al ALDE Dolj