Roşu şi negru

0
176

La 11 decembrie, alianţa PSD+ALDE s-a trezit pe masă cu un tort cât casa, glazurat în roşu aprins. Au tăiat băieţii câte o lamelă pentru dăscălime, doctorime, studenţime, bătrânime. Când au ajuns la miez, au scos o Ordonanţă cu număr predestinat, 13 (atenţie, numerologi: pe 31 a izbucnit piaţa, ordonanţa e cu 13, iar pe 4 s-a abrogat!). Serviciile de protocol pe unitate lustruiseră farfurioarele cu ceva înmuiat în ceva. În otrava că, pură precum crinul, democraţia de tip PSD+ALDE învinsese definitiv la oraşe şi sate. De acum, înţeleşii întru dosărime îşi pot face mendrele. Cu ştiinţă de laser, asta s-a băgat la cap celor mulţi. Au rezultat cele mai mari şi incredibile proteste din istoria postdecembristă, având în preşedintele Klaus Iohannis geaca-portdrapel. Mă opresc numai la două erori săvârşite de noua putere de la Bucureşti. Prima, de a nu fi fost prudentă cu sine însăşi, având în laptele supt iliescianismul şi simbolistica lui. O hartă a ţării în roşu înfurie, orice matador în devenire o ştie. A doua, PSD şi ALDE s-au pomenit cuplate pe un drum dinamitat. Semne prevestitoare, cu duiumul: învestirea în scrâşnet de fălci prezidenţiale a Guvernului Grindeanu, după amânări studiate, oralitatea de tip ”guvernul meu”, imensa poftă de revanşă imagistică a DNA şi SRI, imixtiunile americăneşti în politica recrutării de cadre adecvate cătuşelor. Măcar să fi preluat (în gura mare!) din strategia puterii autoritare de la Cotroceni, ”la pas”. Precipitarea netoată cu care s-a manevrat ”noaptea, ca hoţii” fatidica Ordonanţă 13 a resuscitat ceea ce se ştia în materie de psihologie colectivă şi manipulare, a pus pe jar multinaţionalele, pe lângă aceea că, extrem de grav, a divizat ţara, într-o ghidonare lipsită de simţ politic şi viziune. Întâi pac la Monitorul Oficial şi abia apoi, sub presiunea sutelor de mii de protestatari, mai stăm de vorbă, mai explicăm unor ambasade cum e cu CEDO şi cu prevederile Comisiei de la Veneţia. E, hai că o abrogăm, punem sub satâr capul ministrului de justiţie, recte Altă-ntrebare, şi căraţi-vă! Nu înainte de a vă cruci în faţa unui Tăriceanu deraind de pe liniile europene. Şi o spun cu imens regret. Asta ne mai trebuia, să ne punem în cap Uniunea Europeană, să batem palma, peste Budapesta, cu făuritorii Brexitului. Apropo de abrogarea Ordonanţei 13, efect zero! După ce s-a chinuit să-i convingă pe ezitanţi că a procedat în cunoştinţă de cauză, Guvernul Grindeanu i-a surprins prin dezicere, semnându-şi decapitarea. Ce ne aşteaptă? O Românie slăbită democratic, reaşezarea conceptului de entitate facebook, reîncărcarea bateriilor, dacă priza nu s-a ars cumva, pe orizontul de aşteptare al multora dintre noi, în sinistra noapte a Ordonanţei 13. Şi de-ar fi doar atât!