Urcată pe un val de optimism exagerat, CSU Craiova poposea din nou pe malul Dunării cu gândul că o poate egala pe Steaua în fruntea clasamentului. Având în minte înfrângerea liderului şi încurajaţi de jocul lor bun prestat în ultimul timp, băieţii lui Mulţescu nu luau în calcul decât varianta victoriei în faţa Astrei.
Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, Universitatea a arătat, vizavi de trupa lui Şumudică, o formă sportivă pe care fanii săi nu ar mai dori-o. Oltenii au intrat în tempoul mult mai experimentaţilor lor adversari şi au etalat un joc încâlcit, mult prea individualist în unele momente, fără niciun fel de idee în ofensivă. Ca o vulpe bătrână, Astra profită de începutul ezitant al Craiovei: Alibec îl păcăleşte pe arbitrul Haţegan, iar Săpunaru deschide scorul de la punctul cu var (min. 26). Oltenii sunt incapabili să reacţioneze până la pauză şi Astra intră la cabine cu avantajul golului marcat din penalty.
Mitanul secund nu aduce vreo schimbare, singura echipă periculoasă de pe teren e Astra Giurgiu. Alibec şi Săpunaru trec în două rânduri pe lângă majorarea avantajului, însă Calancea şi Akta se opun golulul doi (min. 65). Portarul gazdelor mai are o intervenţie miraculoasă în minutul 81, atunci când lovitura de cap a lui Alibec este respinsă cu un ultim efort. Pe cât de trist, dar pe atât de adevărat, Craiova are prima şi singura ocazie reală de gol abia în minutul 95, când, la şutul lui Bancu, balonul este deviat peste transversală de Lung jr.
Dureroasă şi neaşteptată, această înfrângere vine totuși într-un moment cum nu se poate mai bun pentru alb-albaștri şi are darul de a-i readuce cu picioarele pe pământ, ajutându-i să-şi dea seama că titlul este mult prea departe. Că singura lor şansă la un sezon reuşit în totalitate îl reprezintă antrenamentul de fiecare zi, dăruirea şi spiritul de sacrificiu.