Supravieţuitorul

Inflaţie, criză financiară, corupţie, coaliţii sau dispute politice. Toate acestea îl lasă indiferent pe Ion Fota, un veteran de război. Timpul şi evoluţia vremii nu au putut să-i şteargă amintirile deloc plăcute, născute în miezul celui de-Al Doilea Război Mondial. Spune că destinul a fost de partea lui când a fost înrolat în Armata Română, pentru că a fost detaşat la Batalionul de Pompieri Bucureşti. „Am avut norocul să nu fiu trimis pe front. Mi s-a dat o puşcă, dar nu am crezut că am s-o folosesc vreodată”, adaugă bătrânul.

Nemţii nu au plecat cu mâna goală
Îşi aminteşte cu exactitate fiecare zi petrecută în Armata Română, de parcă totul s-ar fi întâmplat ieri. Ochii i se umplu de lacrimi când începe să povestească de momentul când a fost luat prizonier în ziua pe care comuniştii au serbat-o cu mult fast. “M-au trimis la Galaţi în delegaţie. M-am dus la Băneasa să iau trenul şi acolo m-am împrietenit cu nişte soldaţi care mergeau pe front. Am aşteptat împreună ore bune şi trenul tot nu a venit. La 12 noaptea, cineva a început să strige «Pace! Pace!». Era 23 august. Am aflat că ţara noastră s-a aliat cu ruşii, întorcând astfel armele împotriva nemţilor. Gara Băneasa era înconjurată de cazarme nemţeşti şi atunci mi-am dat seama că nu o să mai am scăpare. Presimţirea mea s-a adeverit, iar nemţii ne-au luat pe toţi care eram în gară, ne-au urcat în maşini cu gândul să ne ducă în lagărele lor”, povesteşte bătrânul veteran de război.

„Am luat o armă, am ridicat-o spre cer şi am tras“
Fota a fost prizonier aproape o săptămână, fiind eliberat de soldaţii români în timp ce convoiul nemţesc încerca să părăsească ţara noastră. “Un regiment de soldaţi români a reuşit să oprească convoiul şi am auzit cum cineva ne spunea nouă, prizonierilor, să-i dezarmăm pe inamici şi să-i împuşcăm. Am luat o armă, am ridicat-o spre cer şi am tras. Nu am putut să-i împuşc pe nemţi”, spune cu lacrimi în ochi Ion Fota. Cele întâmplate cu zeci de ani în urmă îl răscolesc şi acum. Se gândeşte că atunci când va închide ochii pentru totdeauna, va fi înmormântat cu onoruri militare.

 „Cred că după 23 August 1944 au murit mai mulţi soldaţi decât în tot războiul. Îmi amintesc cum nemţii, înarmaţi până în dinţi, trăgeau fără oprire în tot ce întâlneau în drumul lor. Mi-a fost teamă şi nu am crezut că am să mai scap viu din mâinile lor“. Ion Fota