Cosmin Vasile: „Administraţiei doljene i-ar trebui încă un mandat al lui Ion Prioteasa!“

Reporter: Faci parte din pleiada de tineri pe care PSD i-a oferit deconcentratelor doljene. Era timpul acum pentru schimbarea de vârstă sau trebuia făcută mai de mult?
Cosmin Vasile: Eu sunt membru PSD din 1997. Mă pot mândri că sunt unul dintre cei mai vechi membri, nu numai ai organizaţiei de tineret, ci chiar ai organizaţiei mari, am 12 ani petrecuţi în acest partid. Era timpul şi pentru o schimbare de vârstă în administraţie. Reprezentarea pe care o are partidul nostru prin intermediul tinerilor a început mai de mult. Aduc aminte aici de cei şapte consilieri judeţeni şi de cei trei parlamentari tineri – Florentin Gust, Claudiu Manda şi Olguţa Vasilescu – unii aflaţi chiar la al doilea sau al treilea mandat. Şi la instituţiile deconcentrate era timpul, pentru că şi noi, cei tineri,  am ajuns la o maturitate politică şi la o vechime considerabilă, chiar dacă biologic avem o vârstă mică. Cei 12 ani de politică şi cei cinci de administraţie pe care îi am cred că mi-au adus destulă experienţă şi maturitate. Noi spunem că suntem cea mai bună generaţie de tineri social-democraţi, iar asta se vede în ceea ce am reuşit să realizăm până acum şi cum ne-am dezvoltat. Sper ca această întinerire a administraţiei să continue, iar în viitor aşteptăm ca aceeaşi schimbare să se facă şi la vârful partidului.


Premiul după 12 ani de muncă

Rep.: Ocupi un loc destul de important în organizaţia de tineri a PSD. Ce înseamnă postul de la Spitalul de Pneumoftiziologie şi experienţa din partid pentru cariera ta?
C.V.: În organizaţia de tineret a PSD sunt prim-vicepreşedinte, practic ocup a doua funcţie ca importanţă, fac parte şi din Biroul executiv central al TSD. Pentru mine, personal, postul de director înseamnă şi o confirmare a tot ceea ce am făcut până acum în partid şi în Consiliul Judeţean Dolj. Înseamnă că am fost privit bine şi am avut rezultate bune, dar este şi şansa mea de a creşte şi de a mă afirma. Nu am mai condus până acum o instituţie de 150 de persoane, am făcut parte din conducere doar la ONG-uri şi la partid, unde lucrurile stau puţin altfel. Acolo totul se face pe bază de voluntariat, aici este altceva. Dar am aşteptat această „promovare“ ca să mă dezvolt şi să învăţ ce înseamnă conducerea unei instituţii care, în fond, nu diferă de o societate comercială foarte mult. Trebuie să realizăm obiective, să avem venituri, să ne finanţăm din veniturile pe care le acumulăm din serviciile medicale prestate. Pentru viitorul mai îndepărtat, dacă voi reuşi să realizez tot ce mi-am propus în cel mai bun mod cu putinţă, cred că va reprezenta un punct foarte bun în CV şi confirmarea că pot face faţă anumitor sarcini, că am anumite capacităţi. Dacă am putut conduce foarte bine o instituţie care are 150 de angajaţi, pot conduce şi una cu 500, sau poate una mai mică, dar mai importantă în ierarhia administraţiei. Pe de altă parte, nu voi sta toată viaţa în politică sau în administraţie. Nu se ştie niciodată ce se va întâmpla, iar pentru sectorul privat, toată această experienţă este din nou un plus destul de important.


„Am vrut să rămân aproape de preşedinte şi de colegii mei“

Rep.: De ce ai ales să conduci un spital şi nu o instituţie administrativă?
C.V.: În primul rând, nu am ales să conduc un spital. Am vrut să conduc o instituţie care în curând va trece în subordinea consiliului judeţean. De ce? Pentru că îmi place modul de lucru al consiliului judeţean, am lucrat mult timp în cadrul consiliului, şi mă refer în primul rând la structura sa de conducere, şi pentru că am vrut să rămân aproape de preşedinte (Ion Prioteasa – n.red.) şi de colegii mei de acolo. Din această cauză, am ales o instituţie care va intra la descentralizare. Pe de altă parte, am analizat foarte bine această instituţie dinainte şi mi-am dat seama că mă pot plia pe cerinţele de aici, că pot contribui cu experienţa şi pregătirea mea la dezvoltarea ei. O instituţie administrativă din deconcentratele clasice, cum sunt direcţiile sau inspectoratele, au o optică puţin diferită. Au alte criterii de performanţă. Aici este totul mult mai practic. Eşti provocat să iei un leu şi să obţii din el zece, cu care să dezvolţi din ce în ce mai mult unitatea pe care o conduci.


Spitalul Leamna sfidează criza, deocamdată

Rep.: Situaţia spitalelor din ţară este destul de grea în această perioadă. Cum stau lucrurile aici? Există bani, medicamente, materiale sanitare?
C.V.: Situaţia spitalelor din ţară este, într-adevăr, foarte grea, dar această situaţie nu este numai în sănătate. Perioada aceasta este dificilă în primul rând din cauza crizei. Spitalul nostru, în acest moment, nu are probleme nici cu banii, nici cu medicamentele sau materialele sanitare şi nici cu plata salariilor. Totul este plătit, se iau toate sporurile, nu a fost nevoie să reducem din personal. Asta până acum. Este drept că ceea ce se va întâmpla din luna septembrie este mai problematic. Asta pentru că banii pe care îi avem de la casa de asigurări se termină în luna septembrie. Dar nu este nimic ieşit din comun, pentru că toate bugetele au fost concepute în acest fel. Noi vom face şi economii, dar, în mod normal, fără o rectificare bugetară în ultimele trei luni ale anului, nu vom avea bani pentru a acoperi utilităţile şi salariile. În schimb, noi nu vom avea probleme în a ne atinge indicatorii, adică ceea ce însumează zilele de spitalizare, administrarea de medicamente şi aşa mai departe. Toate acestea trebuie decontate de casa de asigurări, iar dacă va avea bani să ni le deconteze, totul va fi în regulă. Deci, totul depinde de o rectificare bugetară pozitivă în luna septembrie.

Rep.: Care este cel mai important obiectiv din planul de management pe care ţi l-ai făcut?
C.V.: Deocamdată, sunt manager interimar şi nu a fost nevoie să prezint un plan de management, aşa cum au făcut colegii mei din administraţie. Am însă mai multe obiective şi pe toate le consider importante. Vreau să fac mai multe investiţii, iar prima dintre ele va fi o centrală termică, apoi un gard nou, o reabilitare şi consolidare a clădirilor, pentru că totul a fost construit în 1924. Centrala termică pe care o avem acum este din 1948 şi a fost improvizată dintr-un cazan de locomotivă pe aburi, este o adevărată piesă de muzeu. O altă investiţie la fel de importantă ar fi achiziţionarea de aparatură medicală nouă. Vrem să aducem o aparatură de ultimă oră, pe care dacă vom reuşi să o avem, şi o vom avea, vom fi cel mai dotat spital de profil din această zonă. Un alt obiectiv este să aducem cât mai multe fonduri europene, pentru că aici nu s-a făcut absolut niciun proiect pe bani europeni. Vrem să accesăm cât mai mulţi bani, mai ales că este o cofinanţare mică.


Cel mai tânăr consilier şi cel mai tânăr manager

Rep.: Consiliul Judeţean Dolj este un alt episod important din activitatea ta. S-a spus la un moment dat că toţi directorii deconcentratelor ar trebui să aleagă între funcţiile de conducere şi cea de consilier judeţean. Tu ce ai alege?
C.V.: Da, a fost şi încă este un episod important din viaţa mea. În 2004 am fost cel mai tânăr consilier judeţean, iar acum sunt cel mai tânăr manager de spital. În ceea ce priveşte legea, chiar dacă nu suntem o instituţie deconcentrată, nu intru sub incidenţa Legilor 161 şi 188, privind incompatibilitatea şi cea a statutului funcţionarilor, nici a Legii 393 privind statutul alesului local, dar dacă vom trece în subordinea consiliului judeţean şi rămâne legea de acum, voi fi incompatibil de la 1 ianuarie 2010. Dacă se va întâmpla aşa, voi vedea atunci dacă voi rămâne la conducerea spitalului sau consilier judeţean. Pe de altă parte, cel târziu la sfârşitul lunii septembrie se va da o nouă lege a sănătăţii, care ar putea schimba lucrurile.


Birocraţia are nevoie de pragmatism

Rep.: După toată experienţa pe care ai acumulat-o până acum, ce crezi că îi lipseşte administraţiei doljene?
C.V.: Eu cred că în general în administraţie ar trebui să se reducă birocraţia. Sunt prea multe hârtii de făcut pentru a obţine anumite documente. Termenele de eliberare sunt din această cauză foarte mari, iar asta afectează şi modul de acţiune, nu doar în raza cetăţeanului, ci şi relaţia administraţiei cu operatorii economici, cu alte instituţii administrative. I-ar trebui şi un pragmatism mai ridicat în găsirea de soluţii, în abordare. Şi cu siguranţă, administraţiei doljene i-ar trebui încă un mandat al lui Ion Prioteasa, pentru că lucrurile se schimbă foarte bine acum şi este nevoie de o continuitate de cel puţin patru ani.