La pescuit de case

Tot mai multe persoane cu intenţii necurate  vor să profite pe fondul crizei. Mai nou, ziarele locale sunt pline de anunţuri care par să vină din partea unor familii, întotdeauna autodescrise ca fiind „serioase“, care se adresează bătrânilor. În acest tip de anunţuri, persoanele vizate sunt fără excepţie la vârsta a treia, lucru ce este menţionat în text, care, în schimbul îngrijirii din partea „serioşilor“, se obligă să le cedeze locuinţele.
„Familie serioasă, caută bătrân (...)“
Înşelătoria şi abuzul de încredere ar fi numai două acuzaţii de care s-ar face vinovat lansatorul unui anunţ de tipul celor de jos. „Tineri serioşi, nefumători, antialcool, dorim să luăm în grijă persoană sau cuplu în vârstă, proprietar de apartament sau casă, pe toata viaţa, în schimbul obţinerii proprietăţii la sfârşitul vieţii. Se cere seriozitate maximă şi se oferă condiţii excelente. Sunaţi cu încredere la 07xx/xxx.xxx!“; sau „Îngrijim bătrână pentru cedare de locuinţă“ sunt doar două din anunţurile de acest gen. Dacă totul ar decurge conform anunţului, „binefăcătorii“ ar urma să îngrijească un bătrân fără familie (deci, fără moştenitori), la un moment dat bătrânul ar completa documentaţia de cedare/donare a locuinţei, pentru ca, în momentul decesului acestuia, binefăcătorii să devină proprietarii imobilului cu pricina. Numai că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Astfel, în ultimele luni, poliţiştii se  confruntă tot mai des cu plângeri din partea unor pensionari rămaşi pe drumuri.

Nepoată, caut menajeră la bunic
Odată intraţi în poveste, am decis să luăm legătura cu unii dintre cei care postează astfel de anunţuri şi am înroşit telefonul de serviciu pentru câteva încercări de obţinere de informaţii. Dându-ne drept nepoţii din Canada ai unui bătrân neajutorat în vârstă de 82 de ani din Craiova, am reuşit să obţinem informaţii preţioase: „Domnişoară, mă numesc Luiza Iovănescu, sunt consultant financiar la BCR, iar soţul meu este asistent veterinar, suntem oameni serioşi. Nu bem, nu fumăm, nu ne grăbim să facem copii şi nu avem o locuinţă. Noi suntem dispuşi să-l îngrijim pe bunicul dumneavoastră, dar asta înseamnă că trebuie să renunţaţi la drepturile de moştenire ale imobilului. (...)“, ne-a spus „binevoitoarea“. Cum era şi firesc, am întrebat de garanţii, cum putem fi siguri că, după semnarea documentelor, nu-l vor azvârli pe bietul nostru bunic în stradă. Răspunsul a venit calm, poate prea calm: „Nu e aşa, că atunci când mergem la notar, se face o clauză care ne obligă pe noi, pe mine şi pe soţul meu, la îngrijirea bătrânului până la deces, inclusiv ceremonia de înmormântare tot de noi e suportată“, a mai spus Iovăneasca.

Autorităţile avertizează şi cam atât
Astfel de situaţii nu sunt singulare. Mulţi bătrâni naivi şi singuri au rămas pe drumuri în ultimii ani ai vieţii, fără ca cineva să mai poată face ceva pentru a-i ajuta. Poliţiştii au avertizat populaţia în mai multe rânduri, medicii de familie, date fiind desele întâlniri dintre bătrâni şi doctori, au fost şi ei să explice bătrânilor cum să se ferească, dar astfel de măsuri sunt insuficiente pentru a stopa fenomenul. Aşadar, cei ce au cotizat cu o viaţă de muncă se văd acum singuri, vulnerabili şi total neprotejaţi de sistemul pe care l-au îngrăşat cu munca lor.