Partidul nebunilor

Era clar pentru toată lumea încă din urmă cu câteva săptămâni că în filiala doljeană liberalismul scârţâie vârtos. Creditorii băteau la uşa partidului, în timp ce echipa de campanie, încropită în grabă pentru un rezultat măcar onorabil la europarlamentare, se chinuia să se organizeze fără telefonie fixă şi internet. Imediat după ruşinosul rezultat, numeroşi liberali au luat drumul Bucureştiului. Cu toţii cereau un singur lucru: primenirea filialei. Senatorul s-a ascuns în dosul scaunului de parlamentar, dând semne că ar conştientiza dezastrul pe care l-a patronat. Din neantul politicii doljene, un măscărici, fost deputat liberal, liberal-democrat şi democrat-liberal, a prins din zbor oportunitatea. A tras câteva sfori, a uns niscai gâtlejuri (sport la care ar merita cu prisosinţă titlul de campion politic judeţean), a şpăguit câţiva colegi hămesiţi de scurta perioadă petrecută în opoziţie şi a reintrat în cărţi pentru a pune laba pe filială.
De la Bucureşti, pentru muritorul de rând (a se citi liberalul cu niscai ifose de VIP în filială), semnalele păreau clare. Senatorul va fi decapitat politic, tras pe linie moartă, iar destinele manageriale ale filialei urmau a intra în responsabilitatea unor persoane cu adevărat competente. În acest sens, s-a finalizat şi „plebiscitul“ ordonat de capii partidului, câteva zeci de liberali cu ştaif votând în acest sens într-o întâlnire fără precedent în sediul central al partidului. Într-o singură săptămână însă, lucrurile au luat o întorsătură hilară pentru orice observator politic neutru. Demis pentru incompetenţă, senatorul a fost reinstalat în funcţie pentru a reconstrui filiala, cu titulatura de interimar atârnată de coadă, însă din spatele său frâiele conducerii vor fi preluate de fostul deputat. Minunea nu este nici pe departe un gest neinteresat, izvorât din incompetenţa unei conduceri centrale lipsite de orice realism politic. La mijloc sunt cumetrii mai vechi, ale căror deconturi abia acum au ajuns la „maturitate“.
Dictatul a picat ca un trăsnet în filială. Consilierii locali şi cei judeţeni, o bună parte dintre primari sau simpli membri cotizanţi, şi-au făcut cruce şi au scuipat în sân. Pe la colţuri s-a pus şi verdictul: „Tată, ăsta e blestemul lui Boiangiu săracu’!“

“Nu ştiu în ce calitate vorbeşte acest domn. Cred că dumnealui reprezintă aripa clandestină a PD-L. Domnia sa a ieşit la pensie anticipat şi nu prea mai poate face intervenţii politice sau de alt gen. Dumnealui se află pe centura politică a filialei pediste (...) Dat fiind faptul că este îngrijorat de ce-i voi face în campania electorală, îl somez şi eu să returneze 64 la sută din indemnizaţia de deputat, pentru că, potrivit datelor Institutului de Politici  Publice, dumnealui are un procent de prezenţă de numai 34 la sută la şedinţele Camerei Deputaţilor. Vreau să-l întreb, de când a candidat în noiembrie la alegerile europarlamentare pe listele PLD pe locul 16, ce a făcut? Şi-a luat concediu, şi-a dat demisia? Nici una, nici alta, aşa că să ne mai scutească”. (Mario Ovidiu Oprea)

“Desigur, am rezerve serioase cu privire la o eventuală decizie de demisie a d-lui Oprea, dumnealui fiind mai degrabă preocupat de cuantumul pensiei care rezultă dintr-un mandat întreg, şi nu dintr-unul ciumpăvit de eventuale accese de moralitate. Totuşi, într-o astfel de situaţie este de aşteptat ca măcar un concediu fără salariu să îşi ia pe perioada cât va face campanie electorală şi nu va mai veghea de la înălţimea funcţiei sale la bunul mers al treburilor camerei superioare. Sunt sigur că în virtutea bunelor relaţii care domnesc în Biroul Permanent al Senatului, nea Nicu Văcăroiu se va grăbi să îi aprobe cererea”. (Horatiu Buzatu)

“Am vrut să nu treacă pe lângă noi această zi importantă de 23 August. Am făcut o comparaţie a acestor timpuri cu cele în care Ceauşescu era mai-marele şi ne dăm seama că suntem la pământ. Prin celebra «Scrisoare a celor şase», am dorit să scoatem la iveală neregulile pe care le fac şefii noştri şi să ne unim împotriva lor. Ca să ne distrăm, am făcut băşcălie de Mario Ovidiu Oprea”.(Horatiu Buzatu)