Indiscret Actualitate

S.O.S. din templu!


„Masoneria tinde să devină o organizaţie de masă!”


Interviu în exclusivitate cu Horia Nestorescu-Bălceşti, director al Centrului Naţional de Studii Francmasonice, Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naţionale Unite a României (MLNUR).

de Marielena Popa

Rep.: Domnule Horia Nestorescu-Bălceşti, aţi devenit mason în anul 1994. Cum s-a întâmplat?
Horia Nestorescu-Bălceşti: De fapt, am devenit mason,cu sufletul, din 1968. De atunci studiez masoneria, o am în suflet. Am sute de mii de fişe. Numai realizarea Enciclopediei Ilustrate a Francmasoneriei din România a presupus zeci de mii de fişe. În 1993-1994, diverşi fraţi care s-au aflat în adormire şi care, de acum, începeau să respire aerul libertăţii, au început să stabilească diverse contacte. În 1993, îmi apăruse “Ordinul Masonic Român”, care, de fapt, este prima carte despre masoneria din România. Şi atunci, am început contacte directe. Fără falsă modestie, sunt primul profan iniţiat în România, după 1990, pe filiera masoneriei tradiţionale franceze. Primul care a primit lumina într-o lojă masonică din România.

Rep.: O bună parte a vieţii dumneavoastră este legată de Vâlcea. Aţi fost director al Muzeului Memorial „Nicolae Bălcescu” în anii 1968-1974, 1975-1980, şi al Muzeului Judeţean Vâlcea în perioada 1980-1989, 1992. Sunteţi mason şi probabil aveţi legături cu masoneria din Vâlcea.
H.N.-B.: Regula generală în masonerie este că poţi să spui despre tine că eşti mason. Despre fraţii tăi, să spună ei. Dar poţi să vă spun altceva. Că în masonerie sunt date de totală transparenţă. Atâta vreme cât nu facem nimic ascuns, tenebros, ocult, conspirativ, ne conformăm legilor ţării, credem în valorile naţionale, în Dumnezeu, nu trebuie să ne ascundem.


“Dacă îţi e ruşine, ce cauţi în masonerie?”

Rep.: Aşadar, militaţi pentru transparenţă în masonerie. Câtă transparenţă?
H.N.-B.: Evident, pentru transparenţă, iar aceasta nu este o noutate. În Parlamentul României, în perioada interbelică, într-o dispută parlamentară mai acidă, se scoală un parlamentar şi îl apostrofează pe Trancu-Iaşi (n.r.-om politic, economist, avocat, profesor universitar, scriitor şi memorialist român de origine armeană): „Dar dumneata eşti mason!”. „Domnule, dar mă mândresc că sunt mason”, i-a replicat acesta. Ei bine, vreau să prind şi eu ziua aia, înainte de a muri, când în Parlamentul de astăzi se ridică un mason, un senator sau un deputat, şi să spună: „Da, domnilor, sunt mason!”. Dacă îţi e ruşine, ce cauţi în masonerie ?

Rep.: Chiar aşa, ce anume caută românii în masonerie?
H.N.-B.: Se spunea că PCR are patru milioane de membri. Dar putem judeca, oare, câţi erau comunişti adevăraţi? Ştiau că nu pot fi directori, nu pot călători în străinătate, nu pot face multe, dacă nu sunt membri de partid. Şi atunci s-au făcut frate cu dracul. În masonerie, lucrurile ar trebui să se întâmple exact invers. Primul lucru pe care orice Mare Maestru şi conducerea Masoneriei Naţionale trebuie să îl aibă în vedere este că nu numărul dă puterea. Nu numărul dă valoarea. Cu cât vom transforma masoneria într-o organizaţie de masă - şi există această tendinţă -, cu atât se va dilua, se va disipa. Va deveni ceva amorf. Să ne gândim, erau ca astăzi 8-10.000 de membri în secolele trecute? Nu spun că îi numărai pe degete, erau câteva sute. Dar sutele acelea erau elitele societăţii. Erau acei oameni care puteau influenţa mersul societăţii. Nu numărul influenţează, ci acele capete luminate, care pot, într-un domeniu sau altul, să îşi spună cuvântul. Generalul Christian Tell, şi el mare mason, spunea, în timpul campaniei pentru alegerea divanurilor ad-hoc din Moldova: „Să alegem în divanuri numai pe fiii luminii”. Adică pe oamenii luminaţi. Luminaţi fie că erau masoni, fie că nu erau masoni. Evident, el se gândea la masoni. Aşa ar trebui să fie şi acum, pentru că, altfel, legile pe care noi le aşteptăm de la Parlament vor ieşi strâmbe. Dacă omul acela de la Parlament care devine legiuitor şi care dă ţării cale spre viitor e analfabet, nu putem face nimic. De pildă, noi spunem în masonerie că primim un om bun ca să îl facem şi mai bun. Eu nu iau în masonerie un sărac cu duhul, un prost, că nu am ce face cu el! Îl iau pe cel bun, care poate deveni mai bun. Să fie un promotor al progresului.


„Să îşi lase orgoliile la uşa templului”

Rep.: Vă ţineţi la buluceala spre masonerie ?
H.N.-B.: Unii da, alţii nu. Cea mai uşoară scuză pentru mine este să spun că nu există pădure fără uscături. Acum, depinde de câte uscături sunt în raport cu ceilalţi. Un măr putred într-o ladă de mere ionatane va strica toată lada. Cel care întră în masonerie intră cu toate tarele societăţii, cu toate tarele lui. Noi spunem, când profanul vine la iniţiere, să îşi lase metalele la uşa templului. Sunt două aspecte. Unul care este pur material şi unul spiritual. Iniţierea este un proces uşor similar cu hirotonisirea. Când profanul îngenunchează în altar, cu mâna pe Biblie, deschisă la Evanghelia după Ioan, jură. Momentul acela este de fapt al contactului cu energiile cosmice, coborârea harului sfânt asupra lui. Harul care coboară şi intră în el. Metalul ar întrerupe acest contact energetic. Dar valoarea simbolică a acestei replici, să îşi lase metalele la uşa templului, este alta: să îşi lase orgoliile la uşa templului. Tu intri curat, limpezit de tot ce e mărunt în tine înainte de a păşi în faţa altarului.

Rep.: Înţeleg românii cum e cu masoneria?
H.N.-B.:  Discutam despre asta într-o întâlnire pe care am avut-o cu masonii ruşi la Moscova. Îmi spuneau: “Voi aţi venit cu masoneria după 30- 40 de ani de comunism, dar noi am venit după 100”. Societatea nu e pregătită să înţeleagă. Când generaţii întregi au fost educate într-un anumit spirit, oamenii nu înţeleg. Poate că trebuie două-trei generaţii să schimbi mentalitatea. La ruşi, de pe vremea ţarilor, masoneria fusese interzisă.

Rep.: Până unde merge, actualmente, transparenţa în masonerie?
H.N.-B.: Dacă te duci în Occident, vezi pe clădirea oricărui templu masonic o plăcuţă pe care scrie Marea Lojă... sau Marele Orient…. Deschizi cartea de telefon a Marii Loji a Marelui Orient sau a Supremului Orient. Eu am o editură şi o librărie masonică.
Când un cumpărător a văzut la standul de la Bookfest, care a avut loc recent, peste 100 de titluri de cărţi masonice, fie traduceri, fie lucrări originale, mi-a spus: „Nu îmi vine să cred, nu mai sunteţi secreţi?”. „Nu, domnule, ai în faţa dumitale în trei volume Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei României. În cele trei volume eu am adunat biografiile a 9.000 de masoni din ultimii 300 de ani. Păi, ce mai e secret în clipa când ai aşa ceva în faţă?”


„Toţi ar vrea să fie şefi”

Rep.: Vă deranjează ce se întâmplă azi în masoneria din România?
H.N.-B.: Mă deranjează foarte mult şi de multe ori. Discutam cu un omolog al meu, în calitate de director al Centrului Naţional de Studii Francmasonice din Spania. Şi ce mă întreabă când eu i-am spus că în România sunt opt mari loji masonice? „Domnule, ce vă desparte pe voi?”. „Pe noi ne despart orgoliile marilor maeştri. Nimic altceva. Pentru că, la români, dacă sunt trei, toţi trei vor să fie şefi”.

Rep.: În ce relaţii sunteţi cu Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loji Naţionale din România (MLNR)? Aţi părăsit această lojă în urmă cu câţiva ani. Aţi candidat pentru funcţia de Mare Maestru. Presa a semnalat că aţi ocupat locul trei, deşi în favoarea dumneavoastră s-au pronunţat 65 de loji, voturile a 34 fiind însă „anulate”.
H.N.-B.: În relaţii de toleranţă reciprocă. Pentru că, fiind mason, nu pot fi decât tolerant. El este fratele meu. Că uneori mai întâlnesc şi fraţi vitregi, este cu totul altceva. Dar el e fratele meu şi nu pot fi decât în relaţii fraterne cu el. Că aceste relaţii sunt mai strânse, mai reci, în funcţie de anumite perioade, este cu totul altceva. Dar relaţia fraternă trebuie să o ai, inclusiv cu duşmanul tău. Eşti întrebat la un moment dat în ritual: „Dacă în faţa ta, când vei primi lumină, e un om cu care nu te ai în bune relaţii, eşti gata să îi întinzi cu prietenie mâna?” Dacă ai spus ”Nu”, nu intri în masonerie.


Obsesia pentru Bălcescu

Rep.: V-a fascinat Nicolae Bălcescu, mason celebru. I-aţi dedicat mii de pagini. L-aţi căutat, obsesiv, mulţi ani, în Cimitirul Mănăstirii Capuccinilor din Palermo, unde se presupune că este îngropat, scormonind un spaţiu subteran cu mii de mumii, sicrie, de cărţi, galerii. Speraţi ca, în curând, ţărâna lui Bălcescu, de la Palermo, să fie adusă la conac. Cum aţi reuşit să adunaţi atâtea valori masonice la acest conac, în perioada comunistă, când un asemenea curaj vă putea trimite după gratii?
H.N.-B.: Lucrurile acum par simple. Atunci erau extrem de complicate. Erau obiecte care aparent nu aveau nimic comun cu Muzeul „Nicolae Bălcescu”. Deci, eu achiziţionam anumite piese şi puteam fi întrebat de ce dau atâţia bani pe ele, pentru că nu aveau nicio legătură directă cu Nicolae Bălcescu. Cred că ar trebui să explic legătura directă cu Bălcescu. Dacă el a fost mason, era firesc ca eu să ilustrez contextul în care el şi-a desfăşurat activitatea. Pentru că nu te dedublezi. Eşti istoric, eşti revoluţionar, eşti mason. Eşti toate la un loc. (...) Devenisem cunoscut ca un specialist în Bălcescu încă din primii ani de activitate la muzeu. Eu am conceput instituţia nu neapărat ca o servire a unui public călător sau studios, venit întâmplător sau special să vadă locurile în care a lucrat şi a activat un personaj anume care era Bălcescu. Am conceput-o ca un centru de studii, de cercetare, de promovare a idealurilor lui Bălcescu, care erau idealurile Revoluţiei de la 1848. Nu întâmplător am spus că Bălcescu s-a consumat ca o torţă. El a ars ca să dea lumină.


Tezaurul unic de la conac

Rep.: De unde provine acest tezaur?
H.N.-B.: Ca muzeografi, avem acces peste tot în această lume a colecţionarilor. Am descoperit fel de fel de oameni, la început cu extrem de mare timiditate, chiar frică, pentru că era o epocă în care a vorbi despre masonerie era un lucru poate chiar periculos; şi încet - încet i-am cucerit, azi pe unul, mâine pe altul, şi am început să adun. Am adunat sute şi sute de obiecte, cărţi, documente, medalii, insigne, plachete, cărţi. Pot să spun, fără a greşi, că această colecţie masonică de la memorialul Bălcescu este cea mai mare din ţară. Depăşeşte chiar colecţia Bibliotecii Academiei sau a Muzeului Naţional de Istorie. Este cea mai bogată din ţară. Poate ca Muzeul sau Biblioteca să aibă o piesă-două cu o valoare istorică mai mare. Dar, ca număr, ca arie de reprezentare, după mine, este cea mai mare din ţară.

Rep.: A trebuit să le plătiţi ? Ştiu că multe provin de la masoni săraci.
H.N.-B.: Pe vremea aceea, toţi fraţii erau săraci. Sau mai bine zis, sărăciţi. Eu m-am gândit că nu ar trebui să abuzez de sărăcia aceasta şi să apelez la sentimentele lor. Şi atunci, am spus că pentru nişte sume modice aproape, mai bine să le plătim. Pentru că, de fapt, plăteam pe de o parte valoarea lor, pe de altă parte era un fel de recompensă - mică materială, dar mai mare morală, pentru ei, care le-au păstrat. Poate că le-au ascuns, poate că au stat cu teama că vine Securitatea şi poate găsi acele obiecte. Care, adunate, înseamnă o bogăţie. Dar multe din perioada interbelică. Şi altele, mult mai vechi, reprezentative pentru ce înseamnă masoneria. Un adevărat tezaur tematic şi de piese muzeistice. Au parvenit multe de la un mare colecţionar numismat, membru al Asociaţiei Numismaţilor Români, recunoscut în toată ţara şi în toată lumea, aproape, ca un mare colecţionar. Am luat mai multe cărţi de la un anticar particular, Radu Sterescu, un nume celebru. Îl ştia toată lumea, mulţi nomenclaturişti comunişti şi-au făcut biblioteci cumpărând cărţi de la el. Aşa că l-au tolerat , lăsându-l să lucreze în clandestinitate. Mă duc la el, avea doi-trei oameni care cumpărau nişte cărţi. Când le-a spus suma, am îngheţat. Era o sumă foarte mare, pe care eu nu aş fi putut să o plătesc. Îi spun că am găsit, asta, asta, şi îl întreb cât costă. “Cinci lei”, îmi spune. “Glumiţi, ălora le-aţi cerut enorm!”. “Lasă mă, ăia au bani, tu eşti sărac”. De foarte multe ori,într-o relaţie, fie şi de afaceri, contează şi şarmul personal, modul în care întreţii o prietenie. Aşa am cumpărat de la acest Radu Sterescu foarte multe cărţi, dar şi de la mulţi alţii.


O mare expoziţie la Bucureşti, cu mari valori masonice

Rep.: Atunci nu puteau fi expuse. Dar acum, de ce atâta reticenţă?
 H.N.-B.: Sigur că nu se puteau expune. Acum, lucrurile s-au schimbat. Muzeul Naţional de Istorie a deschis la sfârşitul lui 2006, timp de patru luni, o mare expoziţie de însemne şi obiecte masonice. Şi aici aş face o paranteză.Se spune că masoneria este o societate ocultă, secretă. Afişul acestei expoziţii avea pe frontispiciu Ministerul Culturii şi Cultelor. O expoziţie similară a fost făcută la Cluj, sub patronajul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei. Deci, deja s-au spart nişte bariere. Eu pregătesc acum ceea ce noi numim catalogul morativ al tuturor medaliilor, decoraţiilor, plachetelor masonice, începând cu prima medalie masonică românescă datând din 1772. Aş vrea să văd şi eu, la vecinii noştri, câte ţări se pot mândri, câte puteri masonice au o medalie care să ateste existenţa unei loji masonice pe teritoriul naţional de la jumătatea secolului al XVIII-lea ? Vreau ca, atunci, să fac o mare expoziţie naţională la Bucureşti cu toate aceste valori masonice. Sigur, ar trebui să mai destăinui ceva. Eu acasă am câteva sute de obiecte masonice, în special medalii masonice. E adevărat, contemporane, nu foarte vechi.


Ruşinea de la Rosenau...

Rep.: Aţi încercat, în anul 2006, să duceţi, la o expoziţie organizată la Muzeul Masonic de la Castelul Rosenau,din Austria, trei şorţuri masonice, de la Muzeul Bălcescu. Au greşit autorităţile române că s-au opus, invocând faptul că acestea ar putea fi copiate sau furate?
H.N.-B.: Acolo a fost un întreg complex de împrejurări. Dacă nu a fost cumva rea-voinţa cuiva. Principalul impediment a fost birocraţia din România. În perioada aceea, de o lună şi ceva, în care am făcut demersurile, a trebuit să iau vreo 20 de aprobări, să iau vreo 20 de acte, de documente, care să fie semnate de 20 şi ceva de şefi, şefuleţi, directori. Şi ultima trebuia să fie de la ministru (n.r.: Adrian Iorgulescu). Durerea mea a fost, şi încă mă mai doare, că vitrina în care aceste obiecte trebuiau puse şi pe care scria România, ţara noastră nu a fost reprezentată. Intâmplarea a făcut ca un frate de-al nostru, călătorind în Europa, să treacă pe la acest muzeu. Şi când a văzut vitrina goală, s-a îngrozit. A scos din geantă şorţul lui personal şi l-a dăruit muzeului. Şi am spălat obrazul României. Este inadmisibil să crezi că aceste şorţuri, care mergeau într-o expoziţie aflată în fieful masoneriei, sub înaltul patronaj al Marii Loji a Austriei, s-ar fi putut înlocui cu alte cârpe. Nu vreau să acuz pe nimeni, dar nu pot concepe ca acolo unde avem posibilitatea, şi avem valori, să nu ieşim cu ele în lume. Pentru că acele şorţuri vorbeau despre patrimoniul românesc, despre cultura românească, arătau ce valori de patrimoniu sunt în Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu”. Poate că unul, zece, o sută, o mie din sutele de mii de vizitatori ai acelui castel, văzând acolo valori din colecţia Muzeului Memorial „Nicolae Bălcescu”, Vâlcea-România, se gândeau să viziteze acest muzeu, să descopere tezaurul său.

Rep.: Ar trebui expus acest tezaur din când în când ?
H.N.-B.: Eu înţeleg rezerva muzeului de a expune.Conacul este într-un perimetru izolat, nu ai niciun fel de protecţie a acestor valori. Sigur, protecţia s-ar face, evident costisitor. Eu însumi, pe când am fost director al muzeului, am trăit evenimente nefericite ale sustragerii bunurilor de acolo. Într-una din vitrine exista un press-papier, din bronz, dăruit de Regele Carol generalului Magheru. Ei bine, deşi aveam supraveghetoare, vitrinele erau securizate, s-a întâmplat ca cineva să desfacă vitrina şi să fure press-papierul. Iar peste câţiva ani, l-au furat pe bietul Iuiu, căţel–mascotă din bronz, din parcul muzeului. Avea câteva zeci de kilograme de bronz şi a fost furat. Nu poţi risca să dispară asemenea obiecte. Problema valorificării muzeistice rămâne, totuşi. Ştiu că directorul actual (n.r. Nicolae Bănică-Ologu) a avut în plan să facă o cameră-seif cu acces total sau limitat, dar care să asigure securitate maximă acestor obiecte. Am citit în publicaţia dumneavoastră că tezaurul masonilor de la Muzeul „Nicolae Bălcescu” e păzit de trei câini. Unul îmi place foarte mult şi mie, dar oricât ar fi de frumoşi, trebuie găsită o soluţie de securitate. O securitate a vitrinelor, a camerelor.

Pe noi ne intereseaza parerea dumneavoastră! Exprimaţi-vă obiectiv în legatura cu articolul de mai sus, iar dacă "l-am ochit", aveţi colţişorul dumneavoastră de pagină. De ce facem asta? Pentru că lucrul cel mai de preţ care-i lipseşte acestei ţări este conversaţia şi posibilitatea de a citi şi analiza alte păreri ale românilor ei. Şi nu vă daţi la o parte din a ne critica.

Vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

Nume:
Comentariu:
Comentariue greu sa ajung o organizatie in masa in tara asta puternic indoctrinata de crestinism plus ca trebuie sa fi cunoscut si respectat in societate . din lipsa de cultura si sub influenta biserici populatia crede ca iluminarea masoneriei inseamna primirea lui lucifer in viata lor , habar n-au ca termenul iluminare inseamna cunoastere si intelepciune . As vrea sa ma initiez dar mai intai trebuie sa ajung cineva
Scris de pavlov ioan valentin
Deputaţii liberali, campioni la iniţiative legislative

Deputaţii liberali, campioni la iniţiative legislative

Uşor, uşor, cei care se află la primul mandat pe fotoliile Parlamentului încep să înveţe „joaca“ de a fi deputat. Mai toţi au elaborat proiecte...
„Libertatea magistraţilor nu trebuie să însemne anarhie!“

„Libertatea magistraţilor nu trebuie să însemne anarhie!“

Reporter: Cum a fost concursul? Mai greu sau mai uşor decât cel din 2005?Elisabeta Drăguţ: Cu siguranţă mai greu decât primul! Atunci fusese pentru...
„Casa Sindicatelor Râmnicu Vâlcea a fost preşul PSD“

„Casa Sindicatelor Râmnicu Vâlcea a fost preşul PSD“

Pârvu: „Anulam spectacolele şi puneam sala la dispoziţia partidului!“ După schimbul de replici furtunos din cadrul şedinţei ordinare a CJ Vâlcea,...
„Masoneria tinde să devină o organizaţie de masă!”

„Masoneria tinde să devină o organizaţie de masă!”

Rep.: Domnule Horia Nestorescu-Bălceşti, aţi devenit mason în anul 1994. Cum s-a întâmplat?Horia Nestorescu-Bălceşti: De fapt, am devenit mason,cu...
Timişoreana, în stil oltenesc

Timişoreana, în stil oltenesc

Mici, bere, cârnăciori, frigărui şi multă, multă bere. Asta au promis şi s-au ţinut de cuvânt organizatorii Serbărilor Timişoreana, care au...
 
Dai un ban, dar ai un zece!

Dai un ban, dar ai un zece!

Sunt ani de când persoane importante din fruntea învăţământului românesc înfierează cu mânie proletară metodele mai puţin ortodoxe ale profesorilor...
Averea poliţiştilor olteni, lăsată de izbelişte

Averea poliţiştilor olteni, lăsată de izbelişte

Fără bani de asigurăriÎn mod normal, dacă tot s-au băgat atâţia bani în maşini, reprezentanţii organului ar fi trebuit să aibă grijă de ele....
Companiile craiovene migrează din centru spre periferie

Companiile craiovene migrează din centru spre periferie

După cum ne-a spus Mariana Dobre, director al departamentului de închirieri al companiei CDD Imobiliara SRL, din Craiova, „pe piaţa chiriilor se poate...

CJ Vâlcea face afaceri cu speculanţii de terenuri

Teren obţinut prin uz de falsTerenul pe care Mircea Basarabă l-a donat CJ Vâlcea a fost obţinut de procurator prin fals şi uz de fals. “Operarea” terenului a constat în scoaterea de la Arhivele Statului, judeţul Gorj, a unui testament prin care era stipulat că moştenitorii testatoarei Maria Pârvulescu aveau dreptul la “1/3 din muntele...
Ion Prioteasa: „2008-2009, cel mai bun an pe care l-a avut Consiliul Judeţean“

Ion Prioteasa: „2008-2009, cel mai bun an pe care l-a avut Consiliul Judeţean“

Reporter: S-a împlinit deja un an de la constituirea Consiliului Judeţean. Cum a fost în comparaţie cu primul an al mandatului trecut?Ion Prioteasa:...
Amintiri din iad

Amintiri din iad

În luna de miere, pe front„Am plecat pe front la numai două săptămâni distanţă după ce mă însurasem. Am avut o lună de miere pe cinste. Nici...
Elita câinilor utilitari s-a întrecut la Craiova

Elita câinilor utilitari s-a întrecut la Craiova

Craiova a fost desemnată să găzduiască a XV-a ediţie a Campionatului Mondial al Câinilor de Salvare şi se pare că alegerea a fost una inspirată,...
 
Poziţiile sexului

Poziţiile sexului

Atenţie: această poziţie este o adevărată încercare pentru un bărbat zvelt, musculos şi fără să aibă vreun antecedent medical. Femeia va trebui...
 
7 Sport
Ungureanu, noul director tehnic

Ungureanu, noul director tehnic

Fostul component al Craiovei Maxima, care a mai antrenat Ştiinţa în perioada 2000-2001, va fi noul director tehnic al echipei întrucât are şi licenţa...
Cine dă bac-ul la Craiova trece la echipa a doua

Cine dă bac-ul la Craiova trece la echipa a doua

După ce Mircea Bornescu a fost pus pe liber, Adrian Mititelu a mai luat o hotărâre cu unul dintre cei mai talentaţi jucători ai Universităţii Craiova....
CSM, la un pas de faliment

CSM, la un pas de faliment

Clubul Sportiv Municipal Rm. Vâlcea nu stă deloc pe roze din punct de vedere financiar şi este la un pas de faliment, exact când a împlinit cinci...
 
Imperfecţi, nevrotici, bizari...

Imperfecţi, nevrotici, bizari...

Good bless America vă spune ceva? Cum în urmă cu puţin timp americanii au sărbătorit Ziua Independenţei, şi pentru că e sezon estival, ce-aţi...
O faptă înseamnă mai mult decât toate vorbele

O faptă înseamnă mai mult decât toate vorbele

Când nu s-a construit, mulţi au criticat acest fapt: că nu se făcea nimic. Dar acum, după ce au început construcţiile de autostrăzi, drumuri naţionale,...
Pasând prin viaţă cu Secu’

Pasând prin viaţă cu Secu’

Cin’ să fie? Cin’ să fie? Marele turnător! Turnătorul suprem la Secu’! Ştabii din fotbal promit că vor face în curând dezvăluirea-şoc:...
 
Indiscreţii de Dolj

Indiscreţii de Dolj

Criza îl scoate pe Popeci din administraţia localăDupă ce a cotizat din greu la bugetele de campanie ale PD-L pentru a-şi cumpăra locul în Consiliul...
Indiscreţii de Vâcea

Indiscreţii de Vâcea

Buican, pe scară, spre loja lui MilitaruSe zvoneşte că, în această săptămână, deputatul liberal Cristian Buican (foto) ar trebui să fie primit...

Indiscreţii de Olt

Apostoliceanu cel blajinFost consilier local de Slatina, Apostoliceanu nu s-a făcut remarcat în ultimii şase ani. Cel căruia de-abia i-au dat tuleiele (din punct de vedere politic, evident) ajunsese, nu ştim cum, în forul decizional, unde timp de patru ani nu l-am auzit niciodată vorbind, el fiind ca un robot care nu ştie decât să voteze ca...
 
Indiscret Cele mai citite
Indiscret Comentarii Recente
Indiscret Parteneri
Indiscret Arhiva