Ginecologi vâlceni, la limita penalului

Scenariul “montat” de noi este comun şi perfect posibil. Pentru câteva ore, am fost un băiat care “din greşeală” (sic!) şi-a lăsat prietena gravidă. Prietena este minoră, de 16–17 ani, fată de la ţară, provenită dintr-o familie cu prejudecăţi. Şi ca în orice familie cu prejudecăţi, părinţii fetei ar fi făcut scandal, apoi ar fi grăbit nunta la altar. Numai că tânăra pereche nu îşi doreşte copilul, iar părinţii nu ştiu de existenţa sarcinii. Care sarcină a cam sărit de trei luni şi jumătate – limita de la care viaţa persoanei chiuretate este pusă în pericol. În concluzie, am vrut să vedem dacă se poate ca unei minore să i se facă întrerupere de sarcină în condiţiile arătate. Şi dacă da, ce sumă trebuie băgată în buzunarul medicului, asistentei sau te miri cui altcuiva.
Am plecat spre maternitate, singur, cu gândul că îi pot face rost “prietenei” mele, şi mie, de o oportunitate salvatoare.

Din prima, mi se recomandă trei medici
Ajung la Maternitatea Râmnicu Vâlcea. Mă dau dezorientat şi speriat, şi caut un medic ginecolog care să mă ajute. Intru în primul cabinet pe care îl văd. Acolo, mă întâmpină o asistentă binevoitoare. Cu multă experienţă în domeniu, mă “simte” că am o problemă de care sunt străin, în mare măsură. După ce îi explic pe îndelete ce m-a adus aici, rămân oarecum surprins. Ca şi cum i-aş fi povestit cum prietena mea a făcut guturai. Imperturbabilă, asistenta încearcă să mă liniştească. “Nu îţi face probleme. Nu eşti primul şi nici ultimul în situaţia asta”, spune doamna, ca şi când la mine era… problema. Mă îndrumă către medicii Rancea, Niţu şi Brânzan.
Acum m-am mai edificat. Ştiind care sunt “experţii în domeniu”, ies pe hol şi încep să le caut cabinetele. Câteva asistente “mă iau la ochi”. Priviri scrutătoare şi deloc binevoitoare înfrunt şi într-un lift. Din greşeală, pe hol îl nimeresc pe doctorul Niţu. După ce îmi spun oful, acesta îmi taie toate speranţele de reuşită. “Nu am ce să vă fac. E lună mare… asta e, faceţi copii, dacă nu v-aţi trezit până acum!” Rămân puţin surprins. Numele doctorului Niţu mi-l spusese asistenta cu o tărie care trăda oarecum încrederea că mă va ajuta. Iar acum, doctorul Niţu îmi întoarce spatele. Indispoziţie de moment sau responsabilitate, nu ştiu. Iar cum o „nenorocire” nu vine niciodată singură, o liftieră îmi spune că doctorul Brânzan e în concediu. Deja începeam să îmi fac gânduri negre. Scutece, leagăn, nopţi nedormite…

Medicul-şef Amza e sigur pe el. “Eu nu fac avort!”
Nimeresc în cabinetul medicului-şef Amza, care se răsteşte la mine până să apuc să deschid gura. “Ce vrei, dom’le? Ce cauţi la mine? Nu vezi ce scrie pe uşă ?” Insist şi încerc să îi explic ce m-a adus acolo. Când aude, se enervează şi mai tare. ”Du-te, domn’e de aici, că eu nu fac avort (!!!). Eu mă ocup cu altceva, sunt medic-şef, nu e clar?”
Nici nu apuc să îi spun bine că de fapt prietena mea trebuia să facă avort. Ies şi îmi continui căutarea.

“Sfat de taină” cu asistentele în sala de naşteri
Una din doctoriţele care m-au văzut de la o poştă şi-a dat seama ce vreau, îmi face semn să intru, din dosul unor uşi duble. Deasupra scria mare “Sala de naşteri – accesul persoanelor străine este interzis”. Era clar. Mişunam cam de două ore prin spital şi deja nu mai eram un străin. Acolo mă aşteaptă vreo trei asistente, care împreună cu doctoriţa mă invită la o spovedanie completă. După ce îmi prezint cazul cu inima deschisă, începe şirul întrebărilor. “Dar de ce nu vreţi să îl faceţi? De ce aţi stat atât?” şi multe altele… Îmi pierdusem orice speranţă – “la omul sărac, nici boii nu trag”, îmi spun, gândindu-mă deja la cum plimb prin Parcul „Mircea cel Bătrân” un bebeluş în căruţ. Dar, minune! Cadrele medicale încep să îmi spună că de fapt am greşit venind acolo. Trebuia să încerc la cabinetele particulare. Şi îmi şi indică două. Cele ale doctorilor Daniela Rancea şi Aurelia Popescu. Plec de la maternitate cu o doză serioasă de speranţă. Pe drum însă, aveam în cap ultima replică pe care am auzit-o ieşind pe uşă: “În condiţiile astea, preţul s-ar putea să fie mare, dar negociabil.”

Doctoriţa Rancea ne dă întâlnire la maternitate
Intru în biroul unde asistenta doctorului ginecolog Daniela Rancea îmi spune să aştept. Ce-i drept, un cabinet bine aranjat, în “buricul târgului”, care inspira încredere. După câteva minute sunt pus din nou să îmi spun aventura, în faţa doctorului. Aceasta, după ce mă aude şi se uită la mine cam oblu, îmi dă lămuririle necesare. “Sarcina este foarte mare, mai ales că este minoră şi nu a mai născut niciodată. Nu pot să o chiuretez aici, la mine în cabinet. Eu nu-i pun viaţa în primejdie, aici... Dar să vină la maternitate. După ce o consult, discutăm restul problemelor”, încearcă să mă încurajeze medicul. Stând de vorbă cu aceasta, îmi aduc aminte că una dintre asistente mi-a recomandat-o cu tărie, spunându-mi că nu cu mult timp în urmă, Daniela Rancea a mai făcut un chiuretaj unei fete care era gravidă în…16 săptămâni. Plec puţin speriat din cabinet, nu înainte de a stabili consultaţia. “Mâine dimineaţă sunt cu ea la maternitate”, îi spun şi ies, oprindu-mi reportofonul din buzunar, care înregistrase discuţia.

Doctoriţa Popescu: “Ai ajuns la un specialist”
În cabinetul doctorului Aurelia Popescu nu mai dau peste acelaşi mediu primitor. Însă aud de la început o replică de bun augur : “Ai ajuns la cel mai bun.” Mă întreb dacă se referă la meseria în sine sau strict la avortul de la limita ilegalului. Aceeaşi poveste o explic pe îndelete şi doctoriţei Popescu. Aceasta îmi spune că are aparatură performantă şi înainte de chiuretaj o va consulta. “Nu putem face nimic până nu o aduci să o consult. Consultaţia, cu totul, costă 110 RON. Apoi vom vedea dacă pot sau nu!” Îmi aranjez şi aici o consultaţie pentru săptămâna viitoare şi plec. Destul de îngrijorat, nu pentru soarta mea. De data asta, începusem  să simt fiori la gândul că există fete cu adevărat în situaţia “prietenei” mele.


Potrivit Legii privind sănătatea reproducerii, după ce au trecut trei luni şi jumătate de sarcină, avortul la cerere este interzis şi este caz penal. Excepţii se fac în cazul în care există riscul de a se naşte un copil malformat sau unul care nu poate trăi extrauterin.
Avortul făcut după 12 săptămâni are mai multe riscuri: pot apărea rupturi ale uterului, perforaţii, hemoragii puternice. Este o intervenţie care echivalează cu o mininaştere.