„Vom avea şi miniştri doljeni!“

Mircea Geoană: În ultimii 4 ani, am avut numeroase întâlniri cu oamenii din judeţ şi pot spune că problemele lor nu sunt nici puţine şi nici uşoare. În multe comune nu există canalizare, iar oamenii iau încă apă de la fântână. Drumurile trebuie asfaltate, iar reţeaua de gaze şi cea electrică trebuie extinse la toate comunele din judeţ. Avem nevoie de şcoli noi, de dispensare moderne şi curate, pentru ca oamenii să nu mai fie nevoiţi să bată zeci de kilometri pentru a primi tratament şi îngrijire. Numai lucrând alături de echipa judeţeană, de primarii şi consilierii din Dolj, putem rezolva aceste probleme. Prioritare sunt asigurarea alimentării cu apă şi canalizare în toate localităţile judeţului, introducerea gazelor naturale până în ultimul cătun al Doljului. Un drum expres Craiova – Piteşti şi mai multe modalităţi de a traversa Dunărea, cum ar fi podul de la Calafat, port şi feribot la Rast, sunt doar câteva dintre soluţiile pe care le avem în vedere pentru următoarea perioadă. Unul dintre avantajele Olteniei este agricultura, iar în acest sector vom acorda subvenţii pentru a încuraja producţia internă şi pentru a limita importul de produse agroalimentare. Ca senator de Dăbuleni-Segarcea, mă voi implica activ în stoparea deşertificării din zona Dăbuleni şi pentru refacerea sistemului de irigaţii Corabia-Sadova.

„PSD a fost promotorul votului uninominal“

Rep.: Până în prezent, nu am avut niciun ministru din PSD Dolj. Numiţi trei doljeni care ar putea fi miniştri şi ministerele pe care le-ar putea conduce.

M.G.: Oltenia este o regiune uitată pe nedrept de conducerea de la Bucureşti. Pe lângă faptul că finanţările importante s-au lăsat îndelung aşteptate, prea puţini oameni de aici au fost promovaţi în funcţii de primă importanţă în stat, deşi, prin profesionalism şi experienţă, erau perfect îndreptăţiţi să spere la acest lucru. Ca senator de Dolj din 2004, am avut ocazia să lucrez îndeaproape cu organizaţia judeţeană a PSD. Am găsit oameni de toată nădejdea, care s-au luptat cu tărie pentru cei pe care-i reprezentau. Faptul că Doljul reprezintă un vârf de lance al PSD-ului e confirmat de rezultatele alegerilor locale din acest an. În aceste condiţii, este absolut normal să am în vedere pentru viitorul guvern pe care-l voi conduce politicieni doljeni şi olteni.

Rep.: Sunt bani pentru salariile profesorilor? 6% din PIB poate suporta atât salariile mărite pentru cadrele didactice, cât şi investiţiile în şcoli?

M.G.: Bani sunt, dar lipsesc competenţa şi voinţa politică. În urmă cu doar câteva săptămâni, guvernanţii ne anunţau creşteri economice record, iar acum se plâng că nu sunt bani. Banii există, atât pentru creşterea salariilor profesorilor, cât şi pentru investiţii în infrastructura şcolară. În ultimii 4 ani, Ministerul Educaţiei nu a fost în stare să cheltuiască decât 40% din fondurile alocate investiţiilor. Banii există, dar trebuie să avem o guvernare capabilă să folosească aceşti bani în interesul profesorilor, al copiilor şi al părinţilor. Creşterea salariilor din educaţie reprezintă o investiţie în servicii publice mai bune pentru cetăţeni, nu doar simple cheltuieli.

Rep.: Majoritatea candidaturilor pentru alegerile din 30 noiembrie au fost lansate. Pe ce colegii vor fi cele mai strânse bătălii?

M.G.: PSD a fost principalul promotor al votului uninominal, reuşind să-l impună şi la alegerea preşedinţilor de consiliu judeţean. Politicienii, după aproape 19 ani de democraţie, au prilejul de a sta faţă în faţă cu electoratul. După mine, aceasta este, de departe, cea mai strânsă bătălie: lupta oamenilor politici de a câştiga încrederea pierdută a celor pe care vor să-i reprezinte. Alegerile din 30 noiembrie vor consemna primul pas către reforma clasei politice: mulţi politicieni, ascunşi până acum în capul listelor electorale, vor avea surprize neplăcute, iar cei cu adevărat preocupaţi de problemele oamenilor îşi vor găsi loc în viitorul parlament.

„Din cauza guvernului, fermierii doljeni se zbat în sărăcie“

Rep.: După un mandat de senator de Dolj, care credeţi că este cea mai săracă regiune şi ce ar trebui făcut pentru ridicarea nivelului de trai al celor din zonă?

M.G.: În judeţul Dolj, cunosc foarte bine zona pe care doresc să o reprezint în viitorul Senat: zona Dăbuleni-Segarcea. Totuşi, nu îmi sunt străine şi problemele altor localităţi din Dolj, pentru că, de cele mai multe ori, ele sunt comune. Pe valea Tesluiului, putem vorbi despre calitatea proastă a drumurilor şi lipsa reţelei de alimentare cu apă potabilă; de canalizare, nici nu poate fi vorba. Pe valea Dunării, lipsurile sunt similare: infrastructura rutieră e deficitară, şcolile sunt puţine, nerenovate şi slab dotate. Dispensarele umane, atunci când există, sunt în aceeaşi situaţie. Practicarea unei agriculturi de subzistenţă şi lipsa locurilor de muncă în mediul urban necesită evidenţierea unor soluţii structurale. E nevoie de iniţierea unui program de investiţii în mediul rural şi de stimularea fiscală a celor care investesc, încurajând dezvoltarea IMM-urilor.

Rep.: Vizavi de recenta criză economică mondială, sunt în pericol băncile din România?

M.G.: Eu cred că România nu a resimţit încă unda puternică de şoc a crizei financiare internaţionale. În aceeaşi măsură, riscurile pentru sectorul bancar din România sunt incomparabil mai mici decât cele ale băncilor din America şi Europa de Vest. BNR a acţionat cum trebuia, în baza unei proceduri de prevenire. Indicatorii financiari care măsoară gradul de vulnerabilitate în faţa crizei nu sunt de natură să ingrijoreze. Pe de altă parte, guvernul a greşit grav. Nu a luat nicio măsură. De un an de zile se vorbeşte de criza creditelor ipotecare din SUA şi de posibila extindere a efectelor negative în România. A jucat ca un agent economic iraţional. Iar după ce efectele crizei au început să se facă simţite şi la noi, a confirmat lipsa de reacţie, de idei, absenţa credibilităţii şi deficitul de competenţă.

Rep.: De doi ani suntem membri ai UE. Cum s-a îmbunătăţit agricultura în Dolj, dat fiind faptul că fondurile Uniunii au fost la dispoziţia noastră?

M.G.: Înaintea unui răspuns concret, trebuie descris contextul în care este plasată agricultura românească. România beneficiază, pentru perioada 2007 – 2013, de aproximativ 13 miliarde de euro pentru agricultură şi dezvoltare rurală. În 2007, guvernul nu a reuşit să acceseze niciun euro pentru satul românesc, iar ţara noastră e contributor net la UE, cu un miliard de euro anual. În 2008, situaţia nu este diferită. Mai mult, din cauza incompetenţei din Ministerul Agriculturii, plăţile prin SAPARD au fost în 2008 suspendate, iar Agenţia de Intervenţie şi Plăţi în Agricultură, în loc să dea la timp banii fermierilor, se ocupă cu licitaţii prin care satisfac clienţii politici. Din aceste motive, Doljul trăieşte o mare dramă: deşi potenţialul său agricol e imens, fermierii doljeni se zbat într-o agricultură de subzistenţă, lipsindu-le resursele. Agricultură performantă se face doar cu administrare eficientă şi cu fonduri pe măsură.