Casa păpuşilor triste

Specialiştii au considerat că leagănele şi casele de copii nu sunt cele mai bune soluţii în cazul abandonurilor, pentru că nu dau şansa unui copil de a se dezvolta normal ca într-o familie. Chiar dacă nu suferă de probleme de natură neuropshihică, copiii abandonaţi se confruntă cu multe probleme de natură afectivă. Pornind de la această premisă, Parlamentul României a adoptat la 3 decembrie 2001 Legea 705 privind sistemul naţional de asistenţă socială. Rezultatul intrării în vigoare a legii a fost înfiinţarea centrelor de plasament adaptate în funcţie de caracteristicile comune ale copiilor sau plasamentul social reprezentat prin asistenţii maternali, în intenţia adaptării şi incluziunii sociale.

Centrul de recuperare pentru copilul mic cu handicap sever “Vis de copil” din Craiova este unul dintre centrele de plasament care se ocupă de copiii cu probleme grave şi se află în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj. În cadrul acestui centru, funcţionează un complex de servicii: un centru de recuperare care are în vedere corectarea deficienţelor psihomotorii, ocupându-se de recuperarea a 46 de copii cu vârste cuprinse între opt luni şi şapte ani care provin din familii, şi un centru de plasament unde sunt instituţionalizaţi cincisprezece copii cu vârste cuprinse între trei şi paisprezece ani, care suferă de deficienţe grave, de la autism şi hiperkinetism până la sindromul Dawn şi tetrapareză spastică. Centrul de recuperare nu intră în sfera abandonului, ocupându-se de reabilitarea psihomotorie a copiilor neinstituţionalizaţi.

Programe complexe pentru copiii suferinzi
„Recuperarea presupune un program complex de exerciţii zilnice pentru copiii cu vârste cuprinse între 8 luni şi 7 ani, precum şi o zi de recreere şi socializare, terapie prin jocuri, concursuri, vizite, îi învăţăm să numere, să recunoască părţile corpului, să se hrănească, prin terapie ocupaţională încercăm să realizăm o incluziune socială”, a subliniat Anca Oprescu, directoarea Centrului „Vis de copil“. Clădirea face corp comun cu centrul de plasament, oferind copiilor şansa de recuperare prin exerciţii de logopedie, asistenţa asigurată de cabinetul psihologic, exerciţii de stimulare audio-vizuală şi fizioterapie.
Spre deosebire de centrul de recuperare, în centrul de plasament am întâlnit cazuri de-a dreptul dramatice, de la copii inconştienţi cu grave “deficienţe de deglutiţie şi masticaţie”, după cum sublinia Anca Oprescu, hrăniţi la vârste de 14 ani cu biberonul, până la deformarea fizionomică şi imobilitate completă. ”Avem momente grele pentru că unii sunt în stadiul terminal al bolii şi ne aşteptăm la decese. Din păcate, acestea nu sunt momente rare”, a subliniat Anca Oprescu, vizibil afectată.

Cazuri grave
Cu acordul conducerii, am reuşit să vizităm dormitoarele suferinzilor. Deşi reală, povestea acestor copii pare a fi doar fructul viu al imaginaţiei. Larisa are 4 ani şi este unul dintre cele mai grave cazuri, ea suferind de encefalopatie. Fetiţa este imobilizată, suferind de devieri ale membrelor superioare şi inferioare şi dezvoltarea insuficientă a cutiei craniene. Valentina este un alt caz care se înscrie în lista handicapului sever. Deşi un pic mai vioaie decât ceilalţi, fetiţa pare a ignora soarta vitregă, agăţându-se cu toată fiinţa de speranţa de a trăi, afişând un zâmbet ...inconştient. „Ca urmare a gravităţii bolilor cu care au fost diagnosticaţi, copiii beneficiază de un program personalizat în funcţie de nevoile şi aptitudinile fiecăruia, fiind îngrijiţi de educatori specializaţi”, a continuat Anca Oprescu. Regimul alimentar al copiilor este format din trei mese principale şi două gustări, din cei 10,5 lei alocaţi de Consiliul Judeţean Dolj pentru masa zilnică a unui copil. Problema obţinerii fondurilor pentru micuţii din centrul de plasament uneori nu este facilă, după afirmaţiile Ancăi Oprescu: ”Dacă ştii să justifici ceea ce ceri, am primit întotdeauna ce am dorit, este mai dificil cu licitaţiile”. Remarcând soarta vitregă pe care o au de îndurat, am dorit să ne alăturăm celor care s-au gândit la binele acestor copii, fundaţiile World Vision şi Vasiliada, aceasta fiind doar câteva nume care şi-au unit forţele pentru a-i ajuta pe micuţi.
Sperăm ca prin acest articol să înlăturăm ignoranţa sau prejudecata din mintea multora dintre oameni.