Bătaia e ruptă din Rai

Aşa suna vechiul proverb, doar că el făcea clar trimitere la „educaţia” vremii, la civilizarea copilului în sistem de frică. A cam trecut vremea şi vremurile, iar acum, în mileniul al treilea, situaţia pare să se fi schimbat binişor cu 180 de grade. „Îngeraşii” de pe băncile şcolii îi altoiesc cu sete pe dascăli, ca să ia aminte aceştia că e democraţie şi că toţi oamenii sunt egali, chiar dacă înaripaţii de conjunctură sunt mai mult jumătăţi sau oameni în devenire. Aşa că le dau dreptate şi profesorilor care vin înarmaţi la şcoală, şi care, din greşeală, mutând pistolul din haină în geantă, de exemplu, descarcă accidental câte un cartuş în mâna unui elev. Aşa, preventiv, ca ceilalţi să ia aminte că va veni, nu peste mult timp, când praful şi pulberea se va alege de învăţământul şi ţara noastră, şi vremea profesorilor justiţiari şi atotputernici! Abia aştept să-mi iau bolul cu floricele de porumb şi să mă tolănesc pe fotoliul meu, să casc gura la meciul televizat dintre găştile juvenile de cartier şi dascălii reformişti, înzestraţi cu toată recuzita pe care o cunoaştem deja: cuţite, săbii ninja, pistoale, pulane şi alte jucării mai mult sau mai puţin electrice. Căci eu, prieteni ai mei, voi fi ferecat demult uşa din oţel masiv şi broasca cu şapte lacăte, aşteptând ca vremurile să revină, căci se ştie că totul e ciclic, iar repetiţia e mama învăţăturii, nu?