Istoria în aer liber

Curtişoara se află în partea de nord a judeţului Gorj, pe malul stâng al Jiului, fiind una din suburbiile oraşului Bumbeşti-Jiu.
Ca localitate, este cunoscută încă din secolul al XV-lea, conform actului de atestare din 18 ianuarie 1480, sub numele de Curtea lui Vulcan, mai târziu sub numele de Curtea, iar din 5 aprilie 1485, prin actul emis de domnitorul Vlad Călugărul, apare sub numele de Curtişoara.

12 ha de arhitectură populară
Localitatea se află pe traseul Tg. Jiu-Petroşani, la distanţă de 10 km de municipiul Tg. Jiu. Aici se poate ajunge şi pe şoseaua care face legătura cu oraşul Bumbeşti-Jiu, din care, la capătul localităţii Iezureni, în apropierea gării Parângu, se desprinde o şosea asfaltată spre est care intră în Curtişoara, ori cu trenul până la gara mai sus-amintită. La intrare în Curtişoara se află una din cele mai bine realizate “cule“, numită conform legendei “Cula lui Litovoi“, unde se zice că în această zonă ar fi avut voievodul reşedinţa sa. Mergând spre Petroşani, la 16 km de Tg. Jiu, se află vestitul castru roman de la Bumbeşti-Jiu, monument istoric de valoare deosebită pentru istoria noastră naţională. În continuarea drumului, călătorul va întâlni mănăstirile Vişina şi Lainici, lăcaşuri de cult din epoca medievală şi despre care vom scrie cu altă ocazie. Aşa se explică faptul că Alexandru Vlahuţă, în “România pitorească“, referindu-se la Tg. Jiu, capitala Gorjului, arată: “Nicăieri n-am găsit atâta iubire de ţară, atâta respect pentru trecutul nostru ca-n oraşul acesta liniştit, unde parcă toate te îndeamnă la lucruri frumoase şi la fapte bune“. Curtişoara s-a dovedit a fi locul cel mai potrivit pentru înfiinţarea unui muzeu al artei şi arhitecturii populare gorjene în anul 1966, dar inaugurarea oficială a avut loc la 15 august 1975, constituindu-se ca secţie etnografică a Muzeului Judeţean “Alexandru Ştefulescu“ din Tg. Jiu, cu scopul de a valorifica prin colecţionarea şi păstrarea elementelor de civilizaţie rurală zestrea patrimoniului culturii naţionale şi universale.
Muzeul de la Curtişoara dispune de 28 obiective pe o suprafaţă de 12 ha. Cu excepţia culei, bisericii, conacului şi fântânii acoperite, toate celelalte obiective au fost aduse din diferite zone ale judeţului, ultima fiind poarta monumentală din 1881 amplasată la intrare. În anul 2002, muzeul se îmbogăţeşte cu Complexul “Gheorghe Tătărăscu“ strămutat de la Poiana Rovinari, în memoria marelui om politic şi de stat al României interbelice.

Cula lui Cornoiu
Obiectivul central al muzeului este cula, una din cele mai frumoase dintre cele 20 de asemenea fortificaţii medievale din care s-au mai păstrat cele de la Siacu – Slivileşti, Groşerea – Aninoasa, Glogova şi respectiv Curtişoara.
Cunoscută sub numele de Cula lui Cornoiu, aceasta a fost clădită în primul pătrar al secolului al XVIII-lea, dacă nu în secolul al XVII-lea, fiind reparată în anii 1840 şi 1880, când s-au mărit dimensiunile ferestrelor din rândul al III-lea, acoperişul a fost lăsat mai jos şi şindrila înlocuită cu tablă de fier. Cula are la parter o pivniţă unde odinioară se afla şi o fântână folosită în timpul unor asedii, cămara cuhnie şi două etaje. La faţada ultimului etaj se află un cerdac spaţios cu coloane şi arcade. Are o singură intrare, uşa fiind din lemn masiv de stejar, iar comunicarea cu etajele se face printr-o scară interioară. Încăperile adăpostesc o splendidă şi originală expoziţie în care se regăsesc stâlpii de pridvor, ambele obiecte crestate în lemn, oale mari, vase ceramice lucrate în centrele tradiţionale gorjeneşti, scoarţe şi ţesături lucrate la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, precum şi frumoasele costume populare specifice zonei.

Tezaur al artei şi arhitecturii
Alături de culă se află fântâna acoperită construită în anul 1896 de familia Cornoiu, conacul construit în anii 1927-1928 de Constantin Neamţu, proprietarul culei şi al terenului înconjurător şi, de asemenea, biserica “Sf. Ioan Botezătorul“, monument istoric construit în anul 1820 de Bălaşa Cornoiu şi fiul ei, Enache, pe locul unei biserici vechi de lemn. Toate monumentele de arhitectură ţărănească expuse în aer liber care completează zestrea muzeului – case, şopron de casă, şopron de conac de plai, conac de plai, pivniţe de deal, fântână cu cumpănar, moară, pivă – sunt autentice.
Casele provin din diverse localităţi ale judeţului Gorj: Dobriţa, Ţicleni, Brădiceni, Găleşoaia, Bălăneşti, Olari, Cărbuneşti-sat, Romaneşti, Cârşigei, Timişeni, Baia de Fier, Racoţi, Părău-Pripor, Bumbeşti-Jiu, Glodeni.
Cele mai vechi au un singur nivel, cu pridvor deschis în faţă, cu o singură încăpere, altele sunt case cu un cat (etaj), având la parter pivniţa, iar sus, una sau două încăperi. Casele au interiorul împodobit cu scoarţe şi alte ţesături specifice Gorjului sau piese tradiţionale de mobilă din lemn, inclusiv lada de zestre. Totul este amenajat cu gust şi simţul responsabilităţii faţă de ceea ce au creat mai valoros locuitorii acestui colţ de ţară numit Gorj.
Muzeul de la Curtişoara, prin ceea ce cuprinde, reprezintă un tezaur al artei şi arhitecturii gorjenilor şi îl recomand ca un important obiectiv turistic ce merită să fie vizitat de iubitorii de cultură români şi străini.