Fumurile ilegale din Olt

Poliţiştii din cadrul SCCO au confiscat, de la începutul anului, zeci de mii de pachete de ţigări netimbrate. În urma cercetărilor făcute, ei au acuzat cinci persoane de contrabandă cu ţigări, alte câteva aflându-se în diverse stadii de cercetare. Printre mărcile de ţigări confiscate de oamenii legii se află ţigările marca Plugaru, fabricate în Republica Moldova.
Potrivit afirmaţiilor şefului SCCO, comisar şef Dumitru Dumitru, anul trecut, subordonaţii SPI au confiscat 15.500 de pachete de ţigări netimbrate, mare parte dintre cei care urmau să le comercializeze fiind membri ai unei reţele specializate. Valoarea ţigărilor confiscate în 2006 de angajaţii SCCO depăşeşte 150.000 lei.

Contrabanda
Scumpirea ţigărilor a avut ca efect sporirea numărului de traficanţi. Specialiştii au estimat că bugetul naţional pierde anual aproximativ 200 milioane de euro din cauza contrabandei cu ţigări. Marii producători de ţigarete ce operează pe piaţa românească pierd şi ei din cauza contrabandei sume ce se ridică la aproximativ două miliarde de euro. Tranzacţiile ilegale cu ţigări pe piaţa de la noi sunt estimate, în 2007, la 15% din valoarea celor comercializate legal. Anul trecut, poliţiştii din întreaga ţară au confiscat 4 milioane de pachete cu ţigări de contrabandă, fiind aplicate amenzi pentru 2.000 de persoane. Codul Penal îi pedepseşte pe contrabandişti cu închisoare de la 2 la 5 ani. Prea puţin pentru afaceri aşa de bănoase.

Măsuri antifumat, în zadar
Lupta cu fumatul nu este deloc punctul forte al românilor. Statisticile Ministerului Sănătăţii arată că ne aflăm în fruntea unui clasament al ţărilor europene cu un procent ridicat de fumători. La noi, cca 40% din populaţie fumează, în timp ce media în ţările UE se situează sub 30%. Asta în ciuda legislaţiei care restricţionează fumatul în anumite locuri publice încă de acum patru ani. Primele restricţii au apărut în 2002. Patru ani mai târziu, guvernanţii au mai adăugat la lista locurilor în care nu se fumează şi trenurile. Tot de anul trecut, fumatul în baruri şi restaurante este clar reglementat: aici trebuie să existe spaţii speciale pentru fumători şi nefumători. Intrarea în UE a interzis şi la noi publicitatea la ţigări şi creşterea contribuţiei firmelor producătoare la campaniile publicitare antifumat. Nu doar că s-a interzis publicitatea la ţigări, dar pe pachetele cu ţigarete sunt postate însemne şi imagini care să atragă atenţia la pericolele fumatului. Comparativ cu ţările din UE, în România ţigaretele au un preţ mult mai mic. Dacă la noi un pachet de ţigări se vinde în medie cu 1,5 euro, în Marea Britanie el costă de patru ori mai mult.
Guvernanţii români sunt decişi ca pe viitor să continue să înăsprească măsurile în speranţa că-i vor determina pe fumători să renunţe la “iarba diavolului“, care-i ucide încet, dar sigur.

Cocteilul morţii
Fumul de ţigară conţine peste 4.000 de substanţe chimice din care 200 extrem de dăunătoare, iar mai bine de 60 dintre ele sunt cancerigene, printre acestea numărându-se nicotina, arsenicul, radonul, diverse cianuri, fenol, azbest, benzen, monoxid de carbon sau formaldehidă. Potrivit specialiştilor, cei mai toxici compuşi sunt nicotina, gudroanele şi monoxidul de carbon.
Specialiştii afirmă că din cantitatea de nicotină dintr-o ţigară doar 1 mg este absorbit de organism. Este însă suficient pentru a contribui la apariţia bolilor cardiovasculare sau a impotenţei. Gudronul din ţigarete contribuie decisiv la alterarea stării de sănătate a fumătorului. Reziduul negru şi lipicios se lipeşte de plămâni, obstrucţionându-l, conţinutul de benzen afectează sângele şi măduva, iar cel de nitrozamine este responsabil cu producerea cancerului de stomac sau ficat.

Renunţarea la viciu
Fumătorii spun că nu se pot lăsa. Renunţarea la fumat nu-i un lucru imposibil şi nici simplu. O ştiu cei peste 75% dintre fumători, care spun zilnic că vor să se lase, dar nu reuşesc. Medicii au însă unele metode prin care-i ajută pe fumători să renunţe la viciu.
Printre metodele utilizate se numără:
• renunţarea dintr-odată, cea mai utilizată de fumătorii speriaţi fie de vreo boală, fie de sumele “arse“ degeaba;
• medicamentoasă, necesită o perioadă lungă şi are o eficienţă redusă sub jumătate;
• cea a înlocuirii nicotinei din ţigară cu gumă de mestecat, plasturi sau pastile cu nicotină, metodă care are şanse de reuşită mici, situate sub 10%;
• psihoterapia, necesită multe şedinţe şi nu-şi atinge decât rar scopul;
• biorezonanţa, are numeroase avantaje printre care durata redusă a terapiei, lipsa sevrajului, a efectelor adverse şi are o eficienţă de 90%, dar este destul de costisitoare;
Alte metode folosite sunt cele pe bază de acupunctură, aromaterapie, ceaiuri, ţigări fără tutun şi hipnoză.

Fumatul şi civilizaţiile

Europenii sunt foarte atenţi când vine vorba de ţigări, legislaţia interzicând fumatul în locuri publice în mai toate statele membre ale UE. Restaurantele şi barurile au fost luate “la ochi“ de cei care luptă împotriva fumatului încă din 2004, la mai bine de 30 de ani de la apariţia primelor plăcuţe din lume cu “Fumatul interzis!“, lipite pe pereţii spitalelor, şcolilor şi băncilor din statul american Minnessota.
Irlanda, Norvegia şi Noua Zeelandă au fost primele ţări care au interzis total fumatul, chiar şi în cafenele. Franţa şi Germania sunt ultimele intrate în rândul statelor unde fumatul în locuri publice este interzis. Din această vară, măsura va fi impusă şi în Anglia, Cehia şi chiar Cuba. Fidel Castro, un înrăit fumător de trabucuri, a emis un act prin care a dorit să-i determine pe cubanezi să renunţe la fumat.
În timp ce occidentalii se chinuie să reducă numărul celor care fumează şi implicit al celor care îşi pierd viaţa din cauza fumatului, în Rusia şi Asia se fumează în voie. Chinezii, ca număr, reprezintă un sfert din fumătorii din întreaga lume. China nu se află pe primul loc în lume doar la numărul de fumători, ci şi ca producător de ţigarete, fiind urmată de Brazilia şi SUA. Dacă brazilienii nu par interesaţi de renunţarea la fumat, domeniu nelegiferat în vreun fel, argentinienii au început să ia măsuri serioase, îngrijoraţi de creşterea numărului de femei ce se apucă de fumat înainte de a împlini 11 ani. În Africa, există doar trei ţări în care au fost emise legi antifumat: Kenya, Uganda şi Africa de Sud.

Fumatul şi civilizaţiile
Europenii sunt foarte atenţi când vine vorba de ţigări, legislaţia interzicând fumatul în locuri publice în mai toate statele membre ale UE. Restaurantele şi barurile au fost luate “la ochi“ de cei care luptă împotriva fumatului încă din 2004, la mai bine de 30 de ani de la apariţia primelor plăcuţe din lume cu “Fumatul interzis!“, lipite pe pereţii spitalelor, şcolilor şi băncilor din statul american Minnessota.
Irlanda, Norvegia şi Noua Zeelandă au fost primele ţări care au interzis total fumatul, chiar şi în cafenele. Franţa şi Germania sunt ultimele intrate în rândul statelor unde fumatul în locuri publice este interzis. Din această vară, măsura va fi impusă şi în Anglia, Cehia şi chiar Cuba. Fidel Castro, un înrăit fumător de trabucuri, a emis un act prin care a dorit să-i determine pe cubanezi să renunţe la fumat.
În timp ce occidentalii se chinuie să reducă numărul celor care fumează şi implicit al celor care îşi pierd viaţa din cauza fumatului, în Rusia şi Asia se fumează în voie. Chinezii, ca număr, reprezintă un sfert din fumătorii din întreaga lume. China nu se află pe primul loc în lume doar la numărul de fumători, ci şi ca producător de ţigarete, fiind urmată de Brazilia şi SUA. Dacă brazilienii nu par interesaţi de renunţarea la fumat, domeniu nelegiferat în vreun fel, argentinienii au început să ia măsuri serioase, îngrijoraţi de creşterea numărului de femei ce se apucă de fumat înainte de a împlini 11 ani. În Africa, există doar trei ţări în care au fost emise legi antifumat: Kenya, Uganda şi Africa de Sud.

Fumatul şi civilizaţiile
Europenii sunt foarte atenţi când vine vorba de ţigări, legislaţia interzicând fumatul în locuri publice în mai toate statele membre ale UE. Restaurantele şi barurile au fost luate “la ochi“ de cei care luptă împotriva fumatului încă din 2004, la mai bine de 30 de ani de la apariţia primelor plăcuţe din lume cu “Fumatul interzis!“, lipite pe pereţii spitalelor, şcolilor şi băncilor din statul american Minnessota.
Irlanda, Norvegia şi Noua Zeelandă au fost primele ţări care au interzis total fumatul, chiar şi în cafenele. Franţa şi Germania sunt ultimele intrate în rândul statelor unde fumatul în locuri publice este interzis. Din această vară, măsura va fi impusă şi în Anglia, Cehia şi chiar Cuba. Fidel Castro, un înrăit fumător de trabucuri, a emis un act prin care a dorit să-i determine pe cubanezi să renunţe la fumat.
În timp ce occidentalii se chinuie să reducă numărul celor care fumează şi implicit al celor care îşi pierd viaţa din cauza fumatului, în Rusia şi Asia se fumează în voie. Chinezii, ca număr, reprezintă un sfert din fumătorii din întreaga lume. China nu se află pe primul loc în lume doar la numărul de fumători, ci şi ca producător de ţigarete, fiind urmată de Brazilia şi SUA. Dacă brazilienii nu par interesaţi de renunţarea la fumat, domeniu nelegiferat în vreun fel, argentinienii au început să ia măsuri serioase, îngrijoraţi de creşterea numărului de femei ce se apucă de fumat înainte de a împlini 11 ani. În Africa, există doar trei ţări în care au fost emise legi antifumat: Kenya, Uganda şi Africa de Sud.